O revelaţie

Când timpul e scurt şi revelaţiile trebuie exprimate concis.

Prin urmare: care e diferenţa dintre un text bun şi un text prost?

Un text bun e viu. Vorbeşte cu cititorul. Are tonalitate proprie şi intonaţie. E fluid, e natural în curgere precum gândul. Dar inchegat, coerent în acelaşi timp. Te seduce uneori prin formă până într-acolo încât nu mai decelezi ideile, fondul. Caz în care rămâi prostit, clipeşti des şi-ţi contempli mulţumirea pe care o simţi, dar n-o înţelegi. Emisfera dreaptă câştigă câteodată lupta chiar pe terenul celei stângi.

Iar dacă în frumoasa formă găseşti şi un conţinut pe măsură, atunci aştepţi să se potolească freamătul pielii, aprinzi o ţigară şi mai prizezi o dată, mai adânc, înlănţuirea de litere şi semne de punctuaţie care te-a ţintuit, mai mult decât ţi-ai propus, în pauza de Alt+Tab.

Uite de-asta îmi place mie Andrei Pleşu.

Now back to work.

Anunțuri
O revelaţie

Google Art Project

VIDEO. Google Art Project: cele mai valoroase picturi ale lumii sunt acum pe internet la o rezolutie de sapte gigapixeli | online | business

Google a lansat marti un nou serviciu care permite internautilor sa viziteze virtual cele mai importante muzee ale lumii si sa analizeze in detaliu peste 1000 de picturi valoroase, dintre care 17 la o rezolutie de sapte gigapixeli fiecare (7000 de megapixeli). Palatul Versailles, Muzeul Ermitaj si Ney York Metropolitan Museum of Modern Art (MoMA) sunt doar cateva dintre muzeele incluse in serviciul Google Art Project.
Compania americana lucreaza de un an si jumatate la acest proiect, timp in care a implementat tehnologia StreetView pentru interiorul cladirilor, oferind astfel un tur complet oricarui utilizator de internet.

Eu unul am produs spontan o avalansa de semne de exclamare. Take a look, ca merita. Aici.

 

Google Art Project

Drum bun, Maestre!


Jean Constantin va fi condus astăzi pe ultimul drum | REALITATEA .NET

Râdea pe scenă şi plângea în culise. A ridicat pânzele sus şi a plecat pe mare, privându-şi prietenii peste umăr. Jean. Şi atât. Şi pentru prieteni şi pentru admiratori. Şi-a început cariera la teatrul Fantasio din Constanţa şi tot acolo joacă acum ultimul rol. Îl aplaudă, cu tristeţe de această dată colegii, prietenii şi admiratorii, care astăzi îl vor conduce pe ultimul drum pe regretatul actor.

Drum bun, Maestre!

15 ianuarie 2010

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!

(Mihai Eminescu, Scrisoarea a III-a)

Unul din putinele lucruri pe care mi le aduc aminte din programa scolara de liceu e revelatia pe care am avut-o despre poetul national. Nu s-a intamplat insa in banca.

Nu vreau sa spun ce si cum pentru ca tocmai asta e problema: prea multa lume spune ce si cum despre opera acestui om. A

tat va spun: lasati naibii manualul de liceu, ridicati urechea de la surlele si trambitele care insotesc numele Eminescu, uitati de sintagma „poet national” si de eterna intruchipare angelica a chipului acestui om, ajunsa pretext de coperti ieftine si carpete kitchiuroase. Uitati-le pe astea.

Luati o carte in mana, versuri sau proza, si cu calm, fara prejudecati dar si fara asteptari monumentale, luati de cititi.

O sa va placa sau n-o sa va placa. Mie mi-au placut unele, mi-au displacut altele (poezia de amor de exemplu). Dar asa si numai asa veti putea face cunostinta cu ce a gandit si a scris un om inteligent si cel putin interesant.

15 ianuarie 2010

Merita vazut!

Un regizor francez lansează în 2010 un film experimental despre bebeluşi – VIDEO | REALITATEA .NET

Filmul este un experiment cinematografic al regizorului francez Thomas Balmes. Acesta a urmărit viaţa a patru copii din patru colţuri ale lumii, de la naştere până la primii paşi. Este vorba de bebeluşi din Namibia, Mongolia, Japonia şi Statele Unite. Ei au fost filmaţi încă de la naştere. Filmul demonstrează că deşi valorile culturale diferă de la un colţ la altul al lumii, etapele pe care le parcurge un om de la naştere până la moarte sunt acelaşi peste tot.

Ma indoiesc ca etapele pe care le parcurge un om de la naştere până la moarte sunt acelaşi peste tot si din punctul de vedere al calitatii vietii. Altfel spus, poti ajunge de la Iasi la Timisoara si cu trotineta, dar parca e mai bine in Mercedes…

Oricum, vreau sa-l vad!

Merita vazut!

Faliment la Nemira

Editura Nemira a cerut falimentul, pe fondul prăbuşirii pieţei de carte – Mediafax

Firma Nemira & Co SRL intenţionează să intre în reorganizare judiciară după ce săptămâna trecută a cerut insolvenţa la Tribunalul Bucureşti, a declarat agenţiei MEDIAFAX Angelica Nicolau, directorul executiv al societăţii. Astfel, firma a înregistrat dosarul de faliment la Tribunalul Bucureşti, având primul termen de judecată pentru luni, 21 decembrie. „Este o decizie firească, de reorganizare. Prăbuşirea pieţei de carte din acest an ne-a făcut să ne confruntăm cu probleme financiare. Foarte mulţi clienţi de-ai noştri au intrat în insolvenţă şi avem întârzieri la plată enorme”, a spus Nicolau.

Am acasa doua rafturi cu colectia Nemira Sci-Fi. Sunt cartile care mi-au mancat o buna bucata din timpul lecturilor de liceu. Pacat, dar nu surprinzator. Ma intreb cine urmeaza…

Faliment la Nemira