De la „Dorohoi Loverboy” la „Chirica, frate cu frica”

Sunt cu siguranţă ieşeni care nu şi-au format încă o opinie despre „interimarul Chirica” – m-am gândit că ar fi utilă o mână de ajutor. Aşa că, până ajunge Star Wars la cinema, vă invit să va delectaţi cu pelicula de jos.

O menţiune importantă: filmul respectiv este pe deplin asumat. Este publicat pe canalul de YouTube al Primariei, distribuit prin pagina de Facebook oficială a Municipalităţii ieşene – nici un dubiu aici. Iar asta înseamnă că avem de-a face cu un mesaj asumat de Mihai Chirica, un mesaj pe care acesta îl consideră potrivit să fie popularizat în rândul ieşenilor, mai precis al electorilor din 2016. Nu e ceva postat în grabă, materialul este editat – probabil de un  poliţist local, judecând după delicateţea şi profesionalismul editării.

Aşadar, vizionare plăcută! Comentariile, după.

V-a plăcut?

Din punctul meu de vedere, lăsând la o partea manşeta crăcănată (proletar şi asimetric) şi montajul toporistic, din conferinţa de presă a domnului Chirica eu am reţinut următoarele trăsături ale personajului:

  1. Satisfacţia ieftină şi îmbufnată de a destitui nişte oameni care probabil şi-au întârziat jurământul de vasalitate tradează cel puţin slăbiciune de caracter. Iar limbajul non-verbal e un deliciu…
  2. Povestea cu inspecţiile incognito şi pozele cu telefonul îl recomandă pentru Primăria Bălţaţi, cel mult. Adică, nepotrivit.
  3. Delimitarea de Nichita (cum sună „încarcerat” pe înregistrare, câtă satisfacţie…) nici pe copii nu-i prosteşte. Chirica se poartă ca un primar care tocmai a câştigat alegerile după o lungă şi grea opoziţie. În fapt, Chirica a fost ani de zile mâna dreaptă a vechiului edil, Nichita, caruia i-a ţinut cu aplomb mapa şi isonul. Chirica este autorul celebrei fraze „nu toţi ieşenii vor să trăiască în pădure”, rostită în contextul scandalului provocat de tăierea teilor de pe Ştefan cel Mare. Mai ieri, acelaşi Chirica se poza mândru la replantarea teilor, pe aceeaşi stradă şi cu acelaşi tupeu. Adică, ipocrit.
  4. Întoarcerea posteriorului către UTI trădează o iresponsabilitate uriaşă. O fi contractul ăla cum o fi, dar e un proiect finalizat care a înghiţit un purcoi de bani. Şi e proiectul Iaşului, nu proiectul primarului, pe persoană fizică. Deci, ca primar, pui osul şi mintea la treabă să salvezi ce se poate salva, să repari ce s-a greşit etc Asta împreună cu UTI, nu împotriva lor, întru eficienţă şi pentru oraş. Burzuluirea se face pe persoană fizică, în timpul liber. Aşadar, iresponsabil.
  5. Atacul (via UTI) la Bodea, candidatul anunţat pentru Primărie din partea PNL e ceva deosebit. Citez, că merită: noul terminal al Aeroportului Iaşi este „o hală care arată un pic mai bine decât hala în care facem noi sortare de deşeuri”. Aici praful aruncat în ochi ieşenilor a avut efect de bumerang, altfel nu-mi explic mijirea hienică a ochilor. Un mic comentariu se impune: am văzut noul terminal (T3) săptămâna trecută. Nu e Heathrow, dar e decent. E cu siguranţă mult mai bine decât vechiul terminal. Un progres, adică. Nu-s vreun fan Bodea, abia dacă ştiu câteva lucruri despre el, dar pentru Iaşi aeroportul extins e unul din puţinele proiecte de succes şi cu impact. Mă uit în tabăra Nichita – Chirica şi ce proiecte găsesc: „pietonalul pentru maşini” de pe Ştefan cel Mare, cu tot scandalul teilor?; proiectul semafoarelor inteligente?; telescaunul de la Ciric?; parcarea subterana de la Teatru?; „Iaşi capitală culturală europeană”? pasajul de la Ţigarete?… mai continui? Şi nu-mi scoateţi ochii, rogu-vă, cu 3 bulevarde asfaltate, acelea fac parte din normal, nu descriu performanţa administraţiei locale într-un oraş major precum Iaşul.
    Iar de pe poziţia de coechipier al lui Nichita, de unde tupeul să-ţi baţi joc de proiectul finalizat de concurentul tău politic, când e vorba de proiecte importante pentru Iaşi? Simplu, din politicianism, o resursă inepuizabilă la noi. Măcăr de-ar fi politicianism susceptibil de inteligenţă, cu umor, cu ironie isteaţă cum avea Simirad… Nu, e politicianism fetid de stupiditate, politicianism de mahala provincială, de ţaţă aţâţată de capra ceva mai sănătoasă a vecinului.

Există o singură recenzie posibilă a peliculei noastre: povestea cu funcţionarii sancţionaţi pe bandă rulantă trădează frustrarea interimarului Chirica de a nu avea autoritatea pe care funcţia ar trebui să i-o confere. Despre asta e vorba, nu despre bătrânei îngheţaţi sau proiecte îngropate pentru Iaşi. Sunt aceeaşi bătrânei refrigeraţi la cozile Primăriei şi iarna trecută, şi acum două ierni, când Chirica era vice şi Nichita oblăduitorul şi mentorul său. Aceeaşi funcţionari, aceeaşi indolenţă…

De la meciul pierdut iremediabil şi jenant în filiala PSD Iaşi, Chirica îşi joacă singura carte rămasă: frica. Sunteţi cu mine sau rămâneţi loiali lui Nichita, adică împotriva mea? „That is the question!”, exclamă Chirica ţinând tigva în mână, într-un gest perfect hamletian. Ce nu ştie încă interimarul Chirica este că nu craniul „încarceratului” îl arată declamativ urbii, ci moaştele propriului destin politic. Ca ieşean refuz să accept că în 2016 vom face tranziţia de de la „Dorohoi Loverboy” la „Chirica, frate cu frica”. Zău că merităm mai mult.

Anunțuri
De la „Dorohoi Loverboy” la „Chirica, frate cu frica”