De la „surse” adunate…

Marius Pieleanu

Zice-se ca ieri, miercuri, 9 octombrie, printre in mijlocul demonstrantilor din Piata Victoriei s-ar fi aflat un oarecare domn Marius Pieleanu, impreuna cu telefonul sau. Pe domnul Pieleanu il stim de la emisiunile cu damf ale Antenei 3, in calitate de invitat cand la Ciutacu, cand la Gadea. Se mai zice ca la un moment dat pe axa timpului X domnul Pieleanu l-a apelat pe domnul Bogdan Hossu, aflat relativ aproape pe axa spatiului Y. Sa iertati porcariile ce urmeaza, dar nu-mi apartin. Sunt spusele lui Pieleanu catre Hossu:

„Pai bine ma, asa se face o greva? Asa organizezi tu un miting? Unde-s ma bordurile smulse si aruncate in Palatul Victoria? Unde-s ma geamurile sparte? Trebuia sa rupeti batele de capetele jandarmilor daca vreti sa obtineti ceva!”.

Discutia e mai lunga, iar tonul domnului Pieleanu a fost mai degraba revendicativ. Altfel spus, „Asa ne-a fost vorba Hossule? Unde-i scandalul, unde-i violenta pe care le asteptam”. Desigur, sunt speculatiile unor martori oculari ostili, nu-i asa, poporului si aflati in clica cu capcaunus maximus, in persoana presedintelui Basescu.

Domnul Pieleanu, alaturi de Ciutacu, de Gadea, de Stan, de Ciuvica si toata natia lor murdara si agresiva se numesc jurnalisti. Iar ceea ce fac ei se numeste jurnalism. Justificarea legala la toate porcariile pe care le debiteaza e, desigur, eternul pamflet.

Dar, revenind la subiect, ma intreb si eu, cu ochi umezi si naivi: de pe ce pozitii isi permite un jurnalist ca Pieleanu sa ceara socoteala unui lider sindical national, ca Bogdan Hossu, cu privire la lipsa de violenta a manifestatiilor din Piata Victoriei?

Cine cui da socoteala de fapt in tara asta?

Cu ce pret se vand sindicatele politicului si cu ce consecinte?

Va aduc in memorie doar doua ilustre figuri sindicaliste: Victor Ciorbea si Miron Mitrea.

O data in plus, rationamentul meu simplu, elementar, primitiv daca vreti este argumentat: daca astia sunt dusmanii lui Basescu, atunci eu nu pot fi decat sustinatorul lui.

De la „surse” adunate…

O metafora

Intr-o clipa de ragaz am dat peste filmuletul asta care, pe langa un zambet mai larg decat de obicei, mi-a sugerat o metafora.
No, cum sa va zic eu, o fi Base prieten cu Bahus, dar si beutura vine in sticla. Nu incetez sa ma minunez cum inteleg concurentii politici ai presedintelui – de Oprescu, Geoana si Crin vorbesc, ceilalti nu conteaza – sa se ia la tranta cu Zeus. Nu detaliez aici, doar va zic ca, din punctul meu de vedere, leit ii seamana cei trei tanarului rusnac buimacit de bautura din imaginile de mai jos.
Apai daca-i asa sanatate le doresc si sa fie intr-un ceas bun! :))

O metafora

VOI vreti respect?!

Dupa o pauza lunga, dar motivata, slobozesc din nou degetele pe tastatura alcatuind un nou articolas sub eticheta „Alergia Romania”. E vorba acum de campania „Eu vreau respect!” demarata de RTV ca replica la politicieni, politicianism si politichie, in general. Otova, ca grea misiune e selectia cu discernamant… De misiunea de observator neutru a mass-media nu mai vorbim, pur si simplu nu mai are rost.

Iata ce-mi arata monitorul cand incerc sa accesez sectiunea politica a site-ului http://www.realitatea.net:

rtv

Trec peste partea amuzanta a datului cu stangul in dreptul. Realitatea-Catavencu e totusi o televiziune comerciala, iar click-urile de pe realitatea.net, din sectiunea de politica, de sport sau din oricare sectiune, aduc trafic si bani la urma urmei. Dar nu trec peste doua lucruri:

1. Peste ipocrizia de a vorbi in numele moralitatii cand nu exista o singura emisiune moderata cu profesionalism la acest post de televiziune;

2. Peste atitudinea profund daunatoare de a trece cu buldozerul uniform peste toata clasa politica, aruncand in derizoriu orice urma de dezbatere reala. Si asta in conditiile in care lipsa de incredere in politicieni este deja peste „cota de atentie” a sigurantei sistemului politic democratic.

Dragi colegi jurnalisti, trebuie doar un dram de minte sa pricepti o nuanta esentiala: nu sistemul trebuie criticat, ci personajele care il populeaza. Democratia e cu siguranta un sistem perfectibil, dar nu ai altul mai bun sa pui in loc. Iar statul democratic nu exista fara politicieni si fara alegeri. Sa ataci la unison clasa politica si idea de om politic inseamna sa ataci sistemul democratic. Iar pentru mine asta este inacceptabil, atat timp cat nu ofera nimeni o alternativa viabila la acest sistem.

Lipsa de viziune sistemica, excesul de sentimentalism ieftin, erijarea in aparatori ai boborului asuprit – asa ceva nu pot sa respect. Au contraire, ma simt jignit.

Pe post de post-scriptum remarc prezenta voioasa in campanie a distinsului actor Florin Piersic. Cu privirea umeda si tonul grav, maestrul Piersic ne invita sa redescoperim respectul de sine. Magistre, dar sa apari de n’spe ori pe zi pe sticla recomandand revista „Click” oare cat respect de sine demonstreaza? Pentru cine nu cunoaste fituica, „spicuim din sumar”: „Doamnele din show-biz si-au scos sanii la inaintare”, „Dana Savuica: Mi-am pus silicon in buze”, „Romanita – paranghelie cu mici” si, preferatul meu: „Orgasmul le face sanatoase pe femei”.

Intr-adevar maestre, „este eeeeextraordinar!”… de trist.

VOI vreti respect?!