Google Art Project

VIDEO. Google Art Project: cele mai valoroase picturi ale lumii sunt acum pe internet la o rezolutie de sapte gigapixeli | online | business

Google a lansat marti un nou serviciu care permite internautilor sa viziteze virtual cele mai importante muzee ale lumii si sa analizeze in detaliu peste 1000 de picturi valoroase, dintre care 17 la o rezolutie de sapte gigapixeli fiecare (7000 de megapixeli). Palatul Versailles, Muzeul Ermitaj si Ney York Metropolitan Museum of Modern Art (MoMA) sunt doar cateva dintre muzeele incluse in serviciul Google Art Project.
Compania americana lucreaza de un an si jumatate la acest proiect, timp in care a implementat tehnologia StreetView pentru interiorul cladirilor, oferind astfel un tur complet oricarui utilizator de internet.

Eu unul am produs spontan o avalansa de semne de exclamare. Take a look, ca merita. Aici.

 

Anunțuri
Google Art Project

IE = Internet Exploiter? :)

Guvernul german recomandă renunţarea la Internet Explorer | REALITATEA .NET

Guvernul german şi-a avertizat cetăţenii care folosesc internetul că trebuie să găsească alt browser în locul Internet Explorer de la Microsoft. Avertismentul de la Biroul Federal pentru Securitatea Informaţiei din Germania vine după ce Microsoft a admis că Internet Explorer a fost veriga slabă în atacurile recente asupra sistemelor Google.

Utilizatorii de Internet peste medie folosesc deja, de ani buni, alternativele la Internet Explorer, in special Mozilla Firefox si, mai nou, Google Chrome. Recomandarea autoritatilor germane nu-i atinge in nici un fel pe acestia.

Exista insa categoria cea mai interesanta pentru Microsoft si produsele sale: the average Joe universal in ale Internetului, navigatorul care atunci cand vrea „sa se dea pe net” apasa reflex butul albastru in forma de „e”, buton ce deschide automat homepage-ul msn.com… etc, cunoasteti pattern-ul. Acesti utilizatori sunt cei mai sensibili la anuntul germanilor.

„Adica, cum? Sunt probleme de securitate? Calculatorul meu ar putea fi virusat? Hackerii cei rai mi-ar putea fura pretioasele mele fisiere din „My Documents” (where else?) sau lista ultimelor site-uri porno accesate? Nasol!” – intr-o forma simplista asta e monologul pe care mi-l imaginez ca se intampla in mintea utilizatorului de Internet Explorer. (Nu zic, Doamne feresti, ca utilizatorul de IE e cretin, doar ca e mult mai putin interesat de lumea online in care noi ne tinem blogurile, prietenii, majoritatea relatiilor sociale poiate…).

Ce va face utilizatorul descris mai sus? Va cauta, probabil, un alt browser. De la cine insa? Pai cine-i guru-ul online al zilelor noastre? Google! Mica-i lumea! Mai ales ca Google promoveaza tot mai agresiv propriul browser, Chrome.

Nu spun ca atacul asupra Google e vreo facatura. Doar ca Google va castiga enorm de pe urma atacului si a reactiilor de tipul celei avute de administratia germana.

Mai o chestiune esentiala pe care pun pariu ca nici Google si nici Microsoft n-o vor scoate in fata: pe CINE afecteaza bresa de securitate din IE? Pe end user? No way. El doar are un calculator care „when idle turns bad” 🙂

IE = Internet Exploiter? :)

Gates, Google, God…

Google devine un monopol gigant şi ar putea avea probleme legale – Mediafax

Google devine un „monopol gigant”, ca Microsoft, şi s-ar putea confrunta cu probleme legale dacă nu va deveni mai transparent în privinţa folosirii datelor utilizatorilor, potrivit ministrului german de Justiţie, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger. Operatorul de servicii de căutare pe Internet acumulează o putere prea mare, precum şi informaţii referitoare la cetăţeni, prin intermediul unor programe precum Google Earth şi Google Books, a afirmat Leutheusser-Schnarrenberger într-un interviu pentru
revista Der Spiegel.

O anunt pe aceasta cale pe doamna Sabine Leutheusser-Schnarrenberger (am dat copy/paste, altfel nu-mi iesea) ca Google ESTE deja un monopol gigant, ca Microsoft, care a acumulat o putere prea mare.

Nici nu avea cum sa fie altfel… In epoca tiparului liderul s-a numit Heidelberg. In epoca PC-ului s-a numit Microsoft. In epoca Internetului se numeste Google. As simple as it is.
Intotdeauna va exista un lider al noului val, e treaba si arta politicienilor sa-i lase suficienta libertate cat sa se dezvolte, dar insuficienta libertate pentru a abuza. Nu aici e problema, in ciuda nelinistilor domnei Sabine Leutheusser-Schnarrenberger (copy/paste again).

Problema e alta. Pentru prima data avem de a face cu un monopol al informatiei – atat a celei publice, cat mai ales a celei private. Un simplu exemplu: prin serviciul gratuit de e-mail Gmail, Google va ajunge cat de curand lider de piata. Reclamele contextuale plasate de Google in corpul mesajelor noastre private arata ca Google are acces si intelege aceste mesaje. Cu cat vom folosi posta electronica mai mult, cu atat Google ne va cunoaste mai bine. Exista, bineinteles, juramintele solemne ale companiei care ne garanteaza ca analiza textului e facuta de roboti pe care nu-i intereseaza decat determinarea publicitatii cele mai potrivite in contextul comunicational creat de fiecare mesaj in parte. Dar oare e suficient?

Avem legi care ne proteaza datele personale: nume, prenume, CNP, studii, proprietati etc. Informatiile la care Google are acces prin posta electronica sunt insa infinit mai relevante in intelegerea noastra, ca fiinte ganditoare complexe. Iar o persoana pe care o cunosti e mult mai usor sa o controlezi.

Posibilele aplicatii ale informatiilor colectate (si stocate?) de Google sunt diverse. De exemplu, traim intr-o lume in care publicitatea conventionala moare repede si sigur. Se vorbeste deja de nevoia unei publicitati multi-senzoriale si mai ales de nevoia de a targeta precis mesajul publicitar. Intr-un astfel de context, cam cat de pretioase ar fi datele obtinute de Google din e-mail-urile noastre zilnice? Din fuga tastaturii imi pot imagina un algoritm de inteligenta artificiala care sa realizeze profiluri de consumator pe banda rulanta. Consumator de produse economice, consumator de cultura… consumator de produs politic.

Nu pot sa-mi imaginez lumea civilizata in razboi, armele au devenit strict o afacere, cu piata de desfacere in lumea a treia. Sau poate puteti voi sa va imaginati Berlinul bombardat din nou? Sau britanicii debarcand in Normandia? Eu nu pot. Conflictul insa exista si va continua sa existe atat timp cat omul isi va pastra spiritul competitiv. Razboiele secolului XXI vor fi, cred eu, razboaie ale informatiei si ale manipularii. Iar cine va controla mai bine informatia va avea castig de cauza.

E inceput de an si, zice-se, e bine sa ai ganduri bune. Asa sa fie.
Va propun un experiment pe care eu il incerc din cand in cand si care imi da fiori de fiecare data: deschideti un browser, accesati http://www.google.com si scrieti in campul text cea mai bizara intrebare care va trece prin cap. Veti primi intotdeauna suficient de multe raspunsuri pentru a gasi cateva relevante.

Spre exemplu:
Rezultatele 110 din aproximativ 377.000.000 pentru where is God?. (0,18 secunde)

Gates, Google, God…

M-am prins ce-i Internetul!

Bilanţul negru al internetului: 108 bloggeri închişi în 2009 | REALITATEA .NET

Anul trecut au fost arestaţi sau interpelaţi 151 de oameni din întreaga lume pentru opiniile exprimate pe net. Dintre aceştia, la sfârşitul lui 2009, 108 erau încă încarceraţi.

Din fericire nu se intampla in Romania ci in pseudo-democratii precum China sau Iran. Adica in acele tari care au fost fost nevoite sa renunte la embargoul intern al mijloacelor de telecomunicatii. Internetul e un trunchi puternic, care creste salbatic, imposibil de controlat, dar care are in acelasi timp radacini extrem de fragile. Fara infrastructura de telecomunicatii Internetul nu exista.

China nu a „slabit surubul” telecomunicatiilor pentru ca asa si-a dorit. Beijingul a platit astfel pretul atingerii unor interese extrem de pragmatice, cum sunt aderarea la Organizatia Mondiala a Comertului, de exemplu (OMC), indelunga dorita si acerb negociata cu Occidentul si Statele Unite. Teheranul si-a dorit recunoasterea politica a statutului sau democratic, chiar daca Iranul este in continuare un stat religios.

China si Iranul de exemplu au acceptat cu inima indoita calul troian numit Internet, iar armele pe care cu siguranta le-au auzit zanganind inauntru au fost de aceasta data mai periculoase ca niciodata: instigarea la revolta sociala, organizarea si comunicarea tot mai multor factiuni ilegale care comploteaza impotriva statului si, cel mai important, fereastra deschisa catre lumea apetisanta si seducatoare a prosperitatii economice fundamentate pe economia de consum. Din acest ultim punct de vedere, chinezul si iranianul nu e cunimic diferit de roman, american sau congolez: toti oamenii vor sa traiasca bine, sa bifeze nevoile din piramida lui Maslow de jos si pana la ultimul nivel.

Dorinta unui trai bun, nevoia acuta de satisfacere a nevoilor umane (fizice, dar si spirituale intr-o mai mica masura) e un tsunami social care nu poate fi oprit. In ciuda inteligentei, ramanem tributari conditiei de animal si nevoilor simple caracteristice acestei conditii.

Cuplul „economie de piata” + „sistem politic democratic” are succes astazi tocmai pentru ca raspunde cel mai bine acestor nevoi elementare. Iar Internetul este parte a sistemului. Avem libertatea absoluta a informatiei. Avem biblioteci online mai vaste decat biblioteca Alexandriei. Avem resurse stiintifice disponibile tuturor care, acum 50 de ani, ar fi fost considerate secrete de stat. Avem puterea de a gasi un raspuns pertinent la orice intrebare ne vine in minte, prin (prea!) simpla operatiune de a tasta intrebarea respectiva intr-o fereastra de Google!

Ce facem insa cu aceasta libertate si cu aceste resurse ne defineste ca specie: entertainment (de la pornografie pana la multimedia, jocuri si retele de socializare) si comert electronic. Distractie si consum. Acestea sunt preocuparile fundamentale ale internautului, pentru ca acestia suntem noi, oamenii.

Internetul e oglinda fidela nivelului de civilizatia la care a ajuns specia umana. Mai usor ca niciodata ne putem evalua statistic, cu cifre concrete, preferintele, dorintele, nevoile, gusturile si aspiratiile. Ce e dincolo de aceasta oglinda nu e mai bine, ci mult, mult mai rau: salbaticia din lumea a III-a sau foametea popoarelor africane.

PS: Postul de fata e usor deraiat. Intentionam sa folosesc pretextul stirii privind blogger-ii inchisi pentru a argumenta ideea ca, chiar si in absenta reformelor lui Gorbaciov, comunismul s-ar fi naruit pana la urma sub presiunea mijloacelor de comunicare si a falimentului economic.

M-am prins ce-i Internetul!

Clientul nu are intotdeauna dreptate

Cel mai bun umor e cel real, din viata – pentru mine cel putin. NotAlwaysRight.com e locul unde cei „din spatele ghiseului” dezvaluie dimensiunile epice in care, uneori, prostia omeneasca exista sloboda in natura. Enjoy!

Not Always Right | Funny & Stupid Customer Quotes » It’s Going To Be A Long Day

(Tech Support | Oregon, USA)Me: “What type of internet do you have?”

Customer: “Internet Explorer.”

Me: “No, sorry, I meant what type of internet, like your ISP?”

Customer: “Internet.”

Me: “No, what type.”

Customer: “Uh…modem?”

Me: “What kind of modem?”

Customer: “Black.”

Me: “Is it plugged into a phone cable or a coaxial cable? Like a cable you’d plug into your TV.”

Customer: “It’s plugged in to…the wall.”

Clientul nu are intotdeauna dreptate