Un protest frumos. Frumos şi dureros de inutil

Fotografia apartine  www.romaniacurata.ro
Fotografie preluata de pe www.romaniacurata.ro

E frumos ce-i pe străzile Bucureştiului şi nu numai. În seara asta şi, probabil, în serile ce vor urma. Dar inutil, ca o săgeată fără vârf.

Imaginaţi-vă că mâine dimineaţă Ponta demisioneaza în bloc, cu tot Cabinetul. Iar până spre seara – toţi parlamentarii. Iar Iohannis stinge lumina cu propria lui demisie. Am descris complet “Sistemul”? Vreţi să luăm în calcul si preşedinţii de CJ, primarii, prefecţii? Îi luăm, pică toţi. A picat “Sistemul”, s-a predat şi, eventual, s-au teleportat colectiv (sic!) în Alfa Centauri.

Aşa, şi? Ce urmează? Alegeri? Ştiţi dumneavoastră în eşaloanele 2,3 sau 73 ale marilor partide oameni ne-“Sistemici”?”Eu nu ştiu.

Şi atunci, nu e legitim să mă întreb: de ce să-l dau jos pe Oprea, pe Ponta, pe Piedone? Doar ca un gest punitiv, “pe persoană fizică”? Pe logica lui “ăştia ne-au enervat prea tare, vrem să ne irite şi alte canalii”? Merită să ies din casă, în frig, pentru a face rocade între ticăloşi?

Degeaba degerăm în stradă dacă din rândul nostru, al omenilor obişnuiţi, nu se ridică oameni care să-i înlocuiască pe cei ce-i vrem alungaţi. E ca un tir cu gloanţe oarbe: explozia se produce, dar nu există un glonte pe care să-l propulseze. Ar fi ridicol dacă nu ar fi atât de dureros.

Apar – şi e foarte bine că apar – cristalizări interesante ale societăţii civile: Uniţi Salvăm, grupul care s-a luptat pentru Roşia Montana sau ieşenii mei care s-au bătut pentru teii de pe Ştefan cel Mare până au câştigat. Dar aceste forme nu reuşesc să genereze lideri, nu nasc idei care să transceadă cauzele în jurul cărora s-au format grupurile respective. Nici măcar nu-şi propun! Asta deşi este evident ca pe aceşti oameni îi leagă principii, că există o temelie comună pe care se poate construi. De aici se poate recruta o nouă clasă politică, din rândul celor care se bat onest în numele unor cauze, fundamentate pe principii; din rândul celor care s-au dovedit capabili să adune în jurul lor oameni şi să-i conducă.

Reţelele de socializare care au facilitat aceste cristalizări sunt un instrument incredibil de comunicare – n-am să înşir aici avantajele – dar au şi un enorm handicap: informaţia e efemeră, moare repede, depinde de niste algoritmi matematici care urmează strict o filosofie comercială. Creatorii de conţinut înţeleg sau simt asta, de aceea conţinutul pe care îl generează e “subţire”, e făcut în grabă pentru că în grabă va fi citit. Este, cred, un alt motiv pentru care mişcări sociale precum cele mai sus enunţate nu au născut lideri care să facă mai departe pasul spre viaţa publică.

Nu e singurul posibil izvor pentru o nouă clasă politică. Ştiu (şi cred că ştiţi şi dumneavoastră) oameni obişnuiţi din jurul meu pe a căror mână “m-aş da”. Sunt însă zero şanse ca aceşti oameni să “acceadă”, nu doar pentru ca sunt prezumtiv indigerabili de către  “Sistemul”-stapân, dar şi pentru că nu vor / nu-i interesează / nu cred că ei sunt soluţia / se tem etc Motive reale sau pretext – e discutabil. La fel cum e de cumpănit dacă politica ţine de vocaţie sau nu. Întâmplarea face să mă fi aflat nu de mult în preajma unui astfel de om: a riscat în numele unui principiu absolut corect, a plătit un preţ major în numele unui principiu corect doar politic de data aceasta… şi apoi s-a trezit singur. Mi-a mărturisit un soi de uluire: se aştepta la reacţii, de tipul “bravo, ai făcut bine” sau “eşti un idiot”. Nimic, doar linişte. Ce apetit pentru viaţa cetăţii credeţi că va mai avea acest om?

Drama din “Colectiv” a funcţionat ca un enorm trigger emoţional în societate. Un trigger care a declanşat în primul rând o mişcare împotriva clasei politice în ansamblul ei, dar cred că nu numai. Mă întreb ce apăsare simte în aceste zile un simplu funcţionar, din ANAF, ISU, din administraţiile locale, de oriunde din aparatul de stat. Orice “născător” de avize şi autorizaţii, de documente stivuite în maldăre de dosare cu şină, ar trebui şi sper că se gândeşte în aceste zile ceva mai serios şi mai aplicat la responsabilitatea ştampilei şi a semnăturii.

Trigger-ul emoţional nu e suficient însă, e nevoie şi de un declic raţional. Îmi doresc ca acele zeci de mii de oameni pe care un of cumplit de greu i-a scos în stradă astă seară să se gandească nu doar la cine trebuie dat jos, ci şi la cine trebuie pus în loc. La cine merită şi la cine poate să-i reprezinte şi să-i conducă. Degeaba alungi cu mâna muştele de pe o masă cu bucate sleite şi urât mirositoare – muştele se vor întoarce, vor veni şi altele. Dacă vrei fluturi şi albine, curaţă masa şi caută o floare.

Anunțuri
Un protest frumos. Frumos şi dureros de inutil

Un gând despre &8222;Un protest frumos. Frumos şi dureros de inutil&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s