Dreapta, stânga şi o ţară, mai deoparte

Băsescu se ceartă cu PDL. Noua Republică a lui Neamţu cu Forţa lui Ungureanu. Lăzăroiu cu Tăpălagă, Angela Tocilă cu grupul Blogary. Apare Mişcarea Populară şi certurile explodează. În loc de un numitor comun – o fracţie.

În zona dreptei româneşti, toată lumea se ceartă cu toată lumea. Nimeni cu USL.

Nu-i bai, în stânga scenei useliştii au trecut rapid de la ghionturi şi tatonări direct la şuturi la ţurloaie. Ponta executat în prime time de Grecu, Gâdea şi Badea; Antonescu… pe Antonescu nu-l articulează nimeni, el se autoflagelează.

Paradoxal, dreapta şi stânga cel mai puţin se cearta între ele.

Între timp, mai apare, spre mijlocul jurnalului, cate-o ştire. De exemplu, luna asta zero bani de la CAS pentru stomatologi. Adică, zero servicii stomatologice de urgenţă gratuite, zero tratamente gratuite pentru copii, tratamente începute şi suspendate etc Asta după ce luna trecută, pragul de decontare a scazut, din senin şi fără explicaţii, de la aprox. 1.500 la 500.

De ce? Nimeni nu ştie. Ministrul Nicolaescu declară sec: „îmi asum răspunderea”. Pe o chestiune în care, după umila părere a unui om care a citit Legea Fundamentală, ministrul Nicolaescu încalcă în mod evident Constituţia. Alte detalii nu ştim. S-or fi terminat banii? O fi început reforma? Amândouă?

Dinspre Colegiului Medicilor Dentişti – o linişte sfâşietoare. Simetrică cu acalmia ce răzbate dinspre Colegiul Medicilor.

Sunt un alegător de dreapta fără carnet de partid. Iar în momentul de faţă sunt mai supărat pe ai mei decât pe ai lor. Înţeleg şi sunt de acord că aşa se aşează, se cristalizează partide şi curente politice. Înţeleg că orice naştere trece printr-un chin. Dar mai trebuie înţeles şi faptul că, vorba lui Marin Preda, timpul nu mai are răbdare. Ne adunăm acum sau mai stam o tură, chiar două. Adica 4 sau 8 ani.

Dreapta, stânga şi o ţară, mai deoparte

Despre informare si formare in „presa” noastra draga

O reactie la articolul din Hotnews „Antena 3 ataca slugile lui Basescu…

Am facut o facultate de profil, asa ca stiu ce spun: ce se intampla la A3 si B1 (ca sa mentionez doar extremele) nu are legatura cu jurnalismul. De altfel, cea mai mare parte, partea covarsitoare a presei romanesti de azi nu-si propune sa INFORMEZE publicul ci sa FORMEZE opinie. Orice manual de jurnalism te invata ca menirea fundamentala a presei e aceea de a INFORMA prin difuzarea de informatie obiectiva. Secundar, presa poate avea si rolul de a FORMA, dar numai cu respectarea stricta a regulilor care, intre altele, impun diferentierea explicita a articolelor de opinie fata de articolele informative. Cum astazi rolul secundar (FORMAREA) a devenit principal, iar cel principal (INFORMAREA) a devenit secundar, nu mai vorbim de jurnalism, ci de propaganda. It’s that simple!

(In paranteza fie spus, pe vremuri existau oficioase de partid, cu o politica editoriala clara, declarata, asumata. Nimic rau in asta.)

Asadar, A3 si B1 merg pe un drum comun. Diferenta majora dintre ele o face distanta parcursa prin balarii: A3 e mult, mult in fata. N-am de gand sa dau exemple dintr-un motiv foarte simplu: daca nu v-ati convins deja singuri de veridicitatea propozitiei anterioare, atunci cu siguranta n-am sa va pot convinge eu, oricat timp mi-as pierde exemplificand.

Doua remarci trebuie facute insa:

1. Nu-l amesteci pe Patapievici intre „jurnalistii” respectivi. O fi Patapievici bun, rau, urat sau frumos, ne-au oripilat „Politicile” sau ne-am regasit in ele – nu conteaza. El nu are ce cauta acolo. Exista deja inventata specia „intelectualii lui Basescu”, il puteti balacari acolo in voie, alaturi de Plesu, Liiceanu, Tismaneanu, Cartarescu samd. Trebuie ca si in calomnie sa existe un dram de rigoare, nu?

2. Turcescu o fi cum spune A3 sau n-o fi. Dar cu siguranta nu e colonel. A3 a mosit aceasta minciuna si continua sa o propage desi exista o dezmintire oficiala de la MAPN pe tema asta (http://www.turcescu.ro/2012/07/glontul-nemernicilor-mapn-confirma-ca-a-fost-vorba-de-o-eroare-in-cazul-turcescu-colonel/).

Despre informare si formare in „presa” noastra draga

Despre Lacatus, jandarmul privighetoare

Trebuie ca sunt un insensibil, un suflet sterp, un cinic, dar iata ce-am vazut eu in noul viral care a cutremurat audientele pe FB si YouTube: un jandarm in uniforma, cu insemnele statului roman pe el (bine ca n-avea si arma sau bulanul), care cantă despre o relatie amoroasa potential pedofila (el de 20, ea de „vreo cinșpe-șaispe ani”). 

Militarul care a protestat in uniforma asta iarna a fost dat afara, pe buna dreptate. Oare cu baiatul asta n-ar trebui facut la fel? Uniforma de jandarm se poarta si in afara orelor de serviciu? Batem si covoare in ea? Sau facem piata? Nu stiu ce zice legea de functionarea a Jandarmeriei, eu unul cred ca merita zburat.

Acuma, pentru audienta lesne lacrimoasa, pun si eu o intrebare: daca nu era in uniforma, va mai induiosa asa? Va spun eu, nu. O data pentru ca fara uniforma nu-l vedeati la pestilentiala emisiune numita Acces Direct. Apoi pentru ca fara uniforma ramane doar un dudă care lalaie precum cersetorii minori din tramvai cantecelul cu „Trista este caprioara…” E drept, cu ceva mai mult talent, dar nu cu mult.

Sper ca acum macar unii dintre voi, cei care ati cazut in extaz ascultandu-l pe Lacatus – jandarmul privighetoare, sa va dati seama cum functioneaza prostirea prostimii. Un exemplu mai lipsit de echivoc decat acest nu-i usor de gasit.

Despre Lacatus, jandarmul privighetoare