Septembrie la mare – definetly a new thing!

Marea Egee, septembrie 2008
Marea Egee, septembrie 2008
Marea Egee, septembrie 2008
Marea Egee, septembrie 2008
My apocalyptic shlap...
My apocalyptic shlap...

6:45 a.m. Noapte. Aproximativ 12 grade. Celsius toate. Vant dinspre mare. RECE. Apa de cleshtar, cerul de topaz, nisipul auriu… u know the drill.

Una peste alta, sa-ti fie frig pe plaja e un sentiment interesant. Si nou. Imi place, iar maine ma duc din nou, daca nu ploua.

Hope you liked it.

EDIT: uite ceva ce merge cu atmosfera.

Wolfsheim – Care for You
And when Winter comes around
You’ll need your winter shoes.
But if winter’s still about
To get too cold for you,
You’ll need someone to keep you warm… 

Someone to help you through the storm…
Someone who’s good…
Doing no harm…
…and he’ll say…

…I care for you… I’m there
… I’m there for you…I care…

And when the time is right
You’ll wear your wedding shoes.
And if this life still seems to be
Not quite enough for you,
You’ll find someone to help you out…
Someone to miss and dream about
That being in love…
Is doing no harm…
…and he’ll say…

…I care for you… I’m there
…I’m there for you… I care… 

Anunțuri
Septembrie la mare – definetly a new thing!

Si totusi politicienii sunt oameni…

Se numeste prof. Daniela Bartos si a fost ministru al Sanatatii in guvernare PSD, intre anii 2000 – 2003. A avut o presa mai degraba negativa, dar nu acerba. Pe sticla parea un melanj tulbure intre Elena Ceausescu si Ana Pauker. S-a luptat si ea cu reformele, cu sistemul, cu adversarii lui… nici nu are importanta. Important e ca era omul de dincolo de sticla. Mai mult decat atat, era un exponent al puterii si un reprezentant al PSD – un partid care pentru multi (me included) e intruchiparea raului in politica.

Acum 30 de minute, doamna Bartos imi oferea prajituri de ciocolata, sub forma de soricel. Intr-un gest amabil, prietenos si neinteresat. Are o nepoata isteata si plina de viata, asa cum stiu copiii sa fie. Se imbraca simplu si conduce o masina absolut normala. Si e un partener excelent de conversatie.

Nu conteaza circumstantele in care ne-am intalnit. Nu a fost nimic programat, doar ne-am intersectat si un gand m-a facut sa intorc capul. Daca Daniela Bartos e asa, oare cum ar fi sa bei un ceai si-un pahar de vorba cu Tariceanu? Sau o bere cu Basescu? Si noi, si ei suntem OAMENI, apartinem aceleeasi specii. De unde ruptura? De ce EI exista intr-un alt plan al existentei si de ce noi ii percepem ca pe entitati extraterestre care exista doar pentru a lua 7 randuri de piele de pe noi?

Raspunsul la aceasta intrebare -ca e una si aceeasi, cu ceva variatiuni- merita efortul unui studiu sociologic. Macar si pentru ca raspunsul e acelasi cu cel al intrebarii „De ce se duc la vot doar 30% dintre romani?”

Si totusi politicienii sunt oameni…

Sfarsitul lumii (II)

Ai tresarit? Ti-ai adus aminte. „Aaaa… experimentul…! Ce s-o mai fi intamplat…?”. Lumea trebuia sa se sfarseasca, pe mana CERN. Si totusi… 

Am sa fac din povestea cu CERN propriul meu experiment – te invit sa iei parte. Scopul experimentului e de adovedi cat de adanca este amprenta mass-media in viata noastra, cat de usor suntem controlati -atat prin rational, dar mai ales prin emotionalul nostru- de marile puteri ale unei lumi mediatice. In paranteza fie spus, stim cu toti cine controleaza aceste puteri in Romania, nu?

Revenind, de mai bine de o saptamana nu mai avem vesti de la LHC. Pe websit-ul oficial al Organizatiei Europene pentru Cercetare Nucleara (paranteza: voi pricepeti de ce abrevierea de la European Organization for Nuclear Research este CERN ?!) ultima stire dateaza din 10 septembrie, si anunta „injectarea” primului fascicol de materie in accelerator (http://press.web.cern.ch/press/PressReleases/Releases2008/PR08.08E.html).

Presa noastra (si nu numai) tace. Pentru ca nu are stiri noi pe subiect? Wow! Pentru numele lui Dumnezeu, mi-au rupt urechile si ochii la tv, radio si in ziare aruncandu-mi in ochi amenintarea „Vine sfarsitul lumii!!!”. Daca imi amintesc bine, Libertatea era cu un pas in fata si trecuse deja la timpul trecut (A venit sfarsitul lumii). Si trec 7 zile si gata? Fiss? N-am vazut nici un headline care sa zica „Mwell, world’s still here… Oups?”. N-am vazut nici un prezentator TV, zambind usurat si anuntandu-ne „Doamnelor si domnilor, iata, suntem inca imoreuna, sfarsitul lumii nu a venit!”. N-a tras nimeni artificii, nici macar din alea ieftine de nunta. 

Wake up people. Ne luam zilnic portia de intoxicare mediatica, precum vitele nutretul. Si precum vitele, nu putem trai fara ea. Dar spre deosebire de vite, noi avem o sansa: we got a brain. Let’s use it for a change, huh?

Sfarsitul lumii (II)

Am dat de Noroc(ea)

Sa zicem ca ai de legalizat un vraf de documente plicticoase. Sa zicem ca ai drum pe langa Tribunal, ca ajungi in zona lui Old Time Cafe. Sa mai zicem ca acolo isi are cabinet notarul public Kamelia Norocea? Dap, trebuie sa zicem. Ca sa stim de ce sa ne ferim…

EU n-am stiut, si am intrat. Primul contact e dezolant: semiintuneric si un miros intepator, de spital combinat cu imbacseala. Exista trei surse de lumina, trei aplice in anticamera cabinetului notarial, dar numai una functioneaza, chinuind un bec minuscul de 20W. Fac doi pasi spre lumina alba de neon care inunda camera urmatoare. Suprind in miscare o doamna trecuta de 50, usor supraponderala si extrem de acra. Are ochilari cu rama groasa, un neg si o privire suficienta.

– Buna ziua!…, incep eu politicos, arborand clasicul zambet formal de socializare. Am…

– Dumneavoastra?, ma intrerupe intepat persoana, cu o voce plangacioasa si nemultumita in acelasi timp.

– Buna ziua, reiau eu politicos. Doar politicos insa, zambetul social murise. Am venit sa legalizez niste documente.

– Aveti copii?, ma intreba doamna, cu tonul profesorului fericit ca si-a prins elevul cu tema nefacuta.

– Nu, zic eu. Dar le putem face la dvs., nu?, continui, aratand spre copiatorul din fundal.

– Asta mi-ar mai lipsi!, explodeaza doamna. Unde credeti ca ati venit?!

Oscilez intre a-i explica unde cred de fapt ca am nimerit si nevoie de a legaliza cat mai repede documentele respective. Documentele castiga. Imi fortez nervii si aflu, politicos, unde pot face copiile. Pierd cam 15 minute la xerox. Ma intorc, si i le inmanez.

– Mda… si originalele…. mdea… asea…

Apoi o cheama pe o tanara angajata care dispare cu hirtiile.

– Luati loc cat asteptati, ma invita doamna cea acra, pastrand privirea acra si tonul plangacios-suficient.

Dau sa ma asez pe scaunul din fata biroului ei.

– NU, NU aici, sare doamna. Mergeti in camera de asteptare!

Camera de asteptare e celula intunecoasa pe care v-am descris-o mai devreme. Scaunele, 2 la numar, sunt ponosite si slinoase. Ies afara si-mi omor timpul rezolvand diverse probleme telefonic.

Trec aproximativ 15 – 20 minute. Ma paraseste rabdarea si ma patrunde frigul – efectul cumulat ma face sa intru. Intre timp, „fetele” au „rezolvat” un client cu o procura si se ocupau de un altul, tot cu copii de legalizate.

A mai durat inca 10 minute pana au fost gata copiile mele. Timp in care m-am gandit ce sa fac. Sa-i explic doamnei ca nu-mi face o favoare, ci imi presteaza un serviciu care a tranferat din buzunarul meu in buzunarul ei 75 de lei? Oare as atinge ceva in ea? Oare ar intelege ca a te purta asa cu clientii tai e daunator pentru afacere, daca bunul tau simt nu e amortit de tot?

M-am uitat in ochii ei si am inteles ca nu are rost. A fi notar in Romania e o meserie extrem de banoasa, cu atat mai mult cu cat prinzi un spatiu intr-un loc cu vad, cum este zona Tribunalului. Iar genul asta de oameni, micii parveniti post-revolutionari, ajunsi in stadiul de a avea bani se auto-capsuleaza in aceasta stare. Le este suficient si pe cale de consecinta devin auto-suficienti. Banul la ban trage, why worry? Iar numarul de cabinete notariale este limitat prin lege, deci nu se pune problema concurentei…

Concluzia e simpla. NU va duceti la Cabinetul notarial Kamelia Norocea decat daca vreti sa va stricati ziua. Da, e Kamelia cu „K”. „K” de la „nu-dau-doi-bani-pe-tine”.

PS: Inainte de a apasa butonul „Publish” am dat la noroc un search pe google. Guess what! http://www.bzi.ro/Kamelia-Norocea-atrasa-in-reteaua-KGB-A27844.html

Linkul vorbeste de la sine. Nu c-as dai 2 lei pe o informatie publicata de Ziua, dar totusi.

Prin urmare, daca vedeti ca brusc incetez sa mai scriu pe blog, sa stiti ca s-a intors roata si tura asta a dat Noroc(ea) peste mine.

Am dat de Noroc(ea)

Dor de Nelu

La adresa http://blogulsce.blogspot.com/ gasim, citez: „Serviciul de Comunicare Electronica” al PSD. Trecem peste faptul ca ditai partidoiul tine asa pretios serviciu pe un amarat de cont gratis de blogspot. Zambim discret citind primul rand al primului articol din pagina: „Adrian Nastase are in Jurnalul National de astazi un editorial excelent” (lip, lip!). Dar ma buseste rasul observand sloganul Serviciului in cauza, scris frumos, mare, in header: „Cel ce scrie transmite, cel ce vorbeste comunica, cel ce gesticuleaza convinge”.

N-am sa fiu rau sa scot din context cele trei afirmatii, nu-i nevoie sa fii rautacios la asa enunt. Sa analizam fondul. Prin urmare:

„Cel ce scrie transmite (…)” – Dom’le, daca scrii, carevasazica daca esti entelectual cum s-ar spune, se cheama ca transmiti. Transmiterea asta e o cestiune pur tehnica, deloc empatica… ceva de genul anunturilor din gara. In fine, mai departe.

” (…) cel ce vorbeste comunica (…)” – Nimic mai eronat domnilor, mai ales cand e vorba de politicieni, indifirent de culoare. Voi vorbiti si-atat, de comunicat nu mai comunicati de mult, pentru ca ati intepenit in acelasi limbaj de lemn construit cu meticulozitate de voi de la Roman incoace. Oricum, de la vorba la comunicare e cale lunga, mai puneti mana pe-o carte.

” (…) cel ce gesticuleaza convinge” – Ei, aici mi-a intepenit neuronul. Dar si momentul revelatiei a fost pe masura: de aia e PSD-ul asa cum e, va lasati zilnic convinsi in intersectie de agentul de circulatie. 

Lasand gluma la o parte, eu in locul vostru as scoate fraza asta din header, e penibila. Se vede in subconstientul vostru dorul de gestica convingatoare a lui nea’ Nelu, un individ respectabil totusi prin faptul ca a reusit sa traduca perfect, intr-o noua limba de lemn, vechile idei ale comunismului, pe care nu numai ca le stie, dar in care si crede. Si cred ca se mai vede si dispretul pentru scriitura si scriitori – de asemenea un vechi reflex de pe vremea luptei de clasa. 

Multa bafta in alegeri va doresc 🙂

Dor de Nelu