Vacanta

Am adunat cam mult stres, pe alocuri si ceva manie. E timpul sa spalam ochii si creierul. Poate si sufletul, cu un dram de noroc. Maine plec la munte. N-am mai fost de 2 ani cred si au fost doi ani tare tare plini, si cu rau dar si cu bine.

Numar orele pana plec si imi vine in minte „Gone fishing” a lui Chris Rea:

I’m going fishing
I got me a line
Nothin’ I do’s gonna’ make the difference
So I’m taking the time
And you ain’t never gonna’ be happy
Anyhow, anyway
So I’m going fishing
And I’m going today
I’m going fishing
Sounds crazy I know
I know nothing about fishing
But just watch me go.

Thanks God n-o sa fie net. Poate nici semnal la telefon, desi slabe sanse.

So… I’ll be seeing you around 😉

Anunțuri
Vacanta

Scrie-ti, baiete, nu mai scrie…

http://www.futureme.org/

Un link pentru jurnalistul nostru, de la presa audio, scrisa si vizuala, rosie, portocalie sau „independenta”.

Un link pentru medicul care conditioneaza financiar actul medical.

Un link pentru profesorul care nu mai vine la scoala, ci la serviciu.

Un link pentru preotul prestator de servicii.

Un link pentru prostitutia pe care o practicam fiecare dintre noi pentru a ne atinge interese mai mici sau mai mici.

Un link pentru tine si pentru mine.

Intrebare: ai curaj sa scrii ceea ce-ai vrea sa-ti scrii? Daca da, ai curaj sa spui ce-ai scris fie si numai celei mai apropiate fiinte pe care o ai pe lumea asta?

Cunoaste-te pe tine insuti? Ce prostie! „Accepta-te asa cum esti” e consecutiv si s-ar putea sa lase vanatai.

Least but not last, o remarca a unui vechi si drag prieten: „The more people I meet, the more I love my dog”. Proove me wrong si dau o bere 🙂

Scrie-ti, baiete, nu mai scrie…

Italienii

Au venit. Sunt peste tot in oras. In trafic ii remarci cel mai usor dupa placutele de inmatriculare, iar pe trotuare ies in evidenta prin bronzul meridional. De asemenea, mai toate terasele au prins un accent discret. Meridional, bineinteles. Euro se clatina, cursul o ia razna. Da, au venit. Italienii!

De doua ori pe an -vara si de Craciun- romanii plecati la munca in strainatate, cei mai multi in Italia, se intorc acasa. Exodul lor a intrat deja in folclor. Iar lenea intelectuala i-a incadrat deja pe toti, cu generozitate, intr-o clasa unica de obiecte: „capsunarii”. Sunt lucratori in constructii, chelneri, electricieni, strungari, soferi samd, dar e mai comod sa-i numim simplu si uniform „capsunari”.

Multi dintre noi isi voaleaza astfel invidia pentru banii castigati de capsunari in afara. Si mai multi dintre noi habar nu au pretul pe care il platesc acesti oameni pentru banii respectivi. Munca istovitoare, umilinta cateodata, pentru salarii mai mici decat ale bastinasilor si statut de cetatean de mana a doua.

Spuneam ca-i recunosti usor pe strada dupa numerele de Italia. Dar si dupa masini. Sunt sh-uri cuminti, cele mai multe Fiat-uri. Stilul de masina second de 7-10 ani. Multi dintre ei si-ar permite ceva mai bun, mai nou, mai „de fite”. Poate gresesc, dar n-am vazut nici o astfel de masina. In schimb, numai aseara am vazut in Iasi un Lamborghini si un Corvette pe Lascar Catargi si un 911 pe Socola. In trafic, „capsunarii” sunt precauti, spre timid. Spre satisfactia exprimata in ranjet balos a posesorilor de „super-cars”, care ii claxoneaza, ii depasesc din scurt si le arunca pe geamurile -lasate in jos electric, bineinteles- cunoscutul apelativ „bah capsunare…!” urmat de diverse forme de indemn la incest, sodomie etc. Am vazut cu ochii mei o astfel de intamplare in Podu Ros. Si m-a revoltat faptul ca putoiul din RangeRover-ul respectiv probabil nu a castigat in viata lui bani nici cat sa-si cumpere roata de rezerva. E mandru de statutul lui de parvenit, si-l asuma si-l declara fatis pe capsunarul cocosat de munca „fraier”.

… si exemplele pot continua. Iesiti pe strada si observati.

Capsunarii sunt clasa de mijloc din Romania, plecata de acasa pentru a face ceea ce e destinata sa faca: bani. Dupa sacrificiul tinerilor la Revolutie/evenimentele din ’89, ei sunt urmatorul grup de martiri. Exagerez? Puneti-va in pielea lor. Cati dintre voi au curajul de a-si lasa copilul, familia, prietenii acasa pentru 4-5 ani de chin? Cati dintre voi le stiu povestea a macar 2-3 dintre ei?

Dar ei se vor intoarce – in 4-5 ani, estimez eu.

Si ei vor fi cei care schimba guverne, presedinti, parlamente. Nu in alegerile din toamna, pentru ca guvernul Tariceanu va avea grija sa le impiedice accesul la vot. E insa doar o amanare. Pentru ca ei vor avea puterea, deplin si irevocabil. Pentru ca asa e normal sa fie. Si pentru ca eu ii astept.

Italienii

Un joc pentru politicienii nostri si pentru noi toti

Nation States se numeste jocul si, la o prima vedere, are la baza o idee extrem de interesanta. Mi-am facut cont, se numeste „Another Romania”. Poate ne vedem pe-acolo, intr-o lume mai buna. 🙂

EDIT: Primul pas in joc m-a uns la suflet. Am o dezbatere in Parlamentul tarii despre obligativitatea votului, si pot opta pentru una din cele 3 variante de mai jos:

1. „Compulsory voting makes about as much as sense as having the death penalty for attempted suicide,” says civil rights activist Larry Jones. „You can’t force people to be free! You can only give them the choice. Besides, if all those derelicts who can’t be bothered to get off their ass once every few years voted, who would they elect? I shudder to think.”

2. „It’s not contradictory at all,” argues political commentator Samuel Wong. „The fact is, if not everyone votes, the outcome isn’t truly representative. Some groups–like elderly gun nuts–vote more often than others. That’s why we always end up with such terrible politicians.”

3. „This raises an interesting issue,” says Peggy Dredd, your brother. „And that is: why do we need elections, anyway? Seems to me it would be much simpler if you just decided what was right, and did it. Wouldn’t that save everyone a lot of time?”

I love it!

Un joc pentru politicienii nostri si pentru noi toti

Nichita – primar de Iasi pentru un nou mandat (sau cum sa treci de la caus la farfurie)

Avem iarasi film, veniti cu floricelele doamnelor, domnisoarelor si domnilor (adica popcornu’ domnu elev, got it?)!

…De fapt, pentru scurt metrajul din aceasta seara e mai bine poate sa nu optati pentru astfel de accesorii, s-ar putea dovedi a fi „a fast refundable deposit” in loc de „fast food”.

Inapoi la subiect insa, cu o scurta introducere.

Pentru non-ieseni: d-l. Gheorghe Nichita este primarul Iasului de 6 ani incoace, dupa un interimat de 2 ani in locul Simiradului si un mandat de 4, pe locul Simiradului. Prietenii stiu de ce. Dar nici cei mai buni dintre prieteni nu stiu de ce a iesit din nou primar anul acesta! Dupa 6 ani cu Nichita, Iasul e un oras in declin economic, mizerabil si prafuit, cu strazi comparabile cu cele din Gheorghieni si cu jind in ochi fata de fratii moldoveni (alta data mult mai amariti) Piatra Neamt, Suceava, Bacau.

Sa recapitulam: avem un primar care are la activ un mandat interimar (unul micut asa, de doi ani, cat sa-ti incapa intr-un caus) si unul plin, lung, de 4 ani, obtinut in baza unei promisiuni ferme de seriozitate si performanta, promisiune facuta cu morga in fata electoratului, care nu-l vedea chiar cu ochi buni dupa interimat. Si mai avem urmatorul film:

Acuma’, dragi ieseni, eu chiar nu vreau sa fac vreo aluzie ca ar exista vreo paralela metaforica intre filmul nostru si prestatia vreunui primar de Iesi, cum ar fi, de exemplu, exemplarul domn’ primare Nichita. Nu, nu, nu… De asemenea, nu as vrea sa intelegeti ca domnul Nichita ar fi „exemplar” in sensul de „model de urmat”, „etalon de perforanta” etc. Nu, el este exemplar in sensul stiintific, in particular in sensul biologic. Ca broasca, racul, stiuca – de exemplu… Sau ca vitelul de mine care se holbeaza incremenit la porti vechi si inchise de 6 ani si nu-i vine sa creada ca boii din jurul lui au ales sa le mai tina sub lacat inca 4.

Dar nu-i nimic, domnul Nichita are acum in fata un nou mandat, de 4 ani… Lucrurile importante vor avea, nu-i asa, timpul necesar pentru a se infiripa (dracului odata!!!) in fapte.

Totusi, ma roade o intrebare: daca in primul mandat, interimar, ne-a servit-o minor, la caus, iar in cel de-al doilea major, de ne-a strambat freza, oare in al treilea mandat ce urmeaza? Venim cu farfuria?!

Nichita – primar de Iasi pentru un nou mandat (sau cum sa treci de la caus la farfurie)