Un detaliu poznas despre privatizarea CFR Marfa

S-a privatizat CFR marfă. Foarte frumos, mi-am zis orice administrator e mai bun administrator decăt statul roman. Şi cam aici se termină veştile bune.

Veştile proaste încep, ca întotdeauna de la bani. Pe scurt (ca nu e asta subiectul, s-au ocupat altii), înainte de privatizare Guvernul converteşte datoriile CFR de ~400 mil. euro în datorie publică, printr-un artificiu financiar clasic deja, apoi vinde cu 202 mil. euro un CFR care, degrevat de datorii, valorează, zice-se, vreo 600. Având în vedere că mandatulo Transporturilor e la Fenechiu, mi-aş fi făcut cruce să se fi privatizat altfel, mai aproape de corect adica. Aşa, nici o supriza.

Cireaşa de pe tort este că GFR (Grupul Feroviar Român), entitatea care a cumpărat CFR, era deja al doilea jucător ca mărime pe piaţa transportatorilor feroviare, cu vreo 30%. Aritmetica de clasa a IV-a primară ne arată că domnul Gruia, stăpân pe GFR, stă tolănit actualemente pe ditai monopolul. Consiliul Concurenţei nu vede, evident, nici problemă.

Partea interesantă abia acum începe. Hai să vedem ce-i cu GFR. De la Wiki citire:

Grup Feroviar Român, or simply GFR, is the largest private railway company in Romania and one of the largest in South Eastern Europe. Founded in 2001, the company owns freight operations in RomaniaHungaryBulgariaSerbiaUkraineMoldovaMontenegro and Mozambique, and railcar production and maintenance operations in RomaniaHungarySerbia and Ukraine. In 2010 GFR operates a park of over 13,500 railroad cars and 285 diesel and electric locomotives.

Citeam şi-mi creştea inima ca pâinea de la turci: iată o poveste de succes a capitalului autohton! Bravo domnule! Ia să vedem şi acţionariatul! Conducerea! Oamenii din spatele poveştii. Începem cu Gruia Stoica, CEO al GFR:

Gruia Stoica (n. 1968Toflea, Galați) este un om de afaceri, investitor și manager român.[1][2][3] El este președintele Grampet Group, un holding din sectorul transportului feroviar de marfă și din sectorul industriei feroviare din România și din Europa Centrală și de Sud-Est.

(pe larg: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gruia_Stoica)

Şi ajung la acest pasaj, din pagina de mai sus:

Revista Forbes:

„În martie ’90, tânărul de 21 de ani s-a hotărât să-și clădească propriul business. După apariția legii societăților comerciale, a înființat Turnomet SA, probabil una din primele societăți pe acțiuni din România. În ‘94, vânzarea de produse metalurgice către diverse firme din țară și străinătate îi aducea un profit de aproximativ patru milioane de dolari. 

Say again? În 1990, când Ceauşescu nu se răcise bine şi cu un an înainte de prima descindere a minerilor, un tânăr imberb, la vreo 21 de anişori, face un S.A. (printre primele, actually!) şi în climatul economic maturat de atunci face profit vreo 4 mil. euro până în ’94?! Really? Dacă sunt printre voi oameni care au încercat să dea de-a dura un business în anii ’90, ştiţi prea bine ce vreau să spun. Pariul meu e ca vechea gardă (Securitate, nomenclaturişti şi alţi emanaţi ai Revoluţiei) tocmai s-a căpătuit cu chefereu’.

70% dragilor. 70%. Atât vă spun. Şi e abia primul an de mandat.

 

PS: Excelent articolul lui Mihai Giurgea, mai ales că mă scuteşte pe mine de vitriolări. (http://capitalismpepaine.ro/2013/06/21/nu-strainii-va-distrug-tara-voi/)

Pentru documentare, în caz că mai pasă cuiva, două linkuri mai jos:

http://www.contributors.ro/economie/fenechiu-se-pricepe-la-privatizare-la-fel-cum-se-pricepe-gasca-sa-cante-la-cimpoi-cfr-marfa-o-privatizare-cu-cantec/

http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni/2013/sezonul-1/falimentul-cfr-marfa-partea-ii-cine-sunt-regii-vagoanelor-oamenii-care-au-construit-o-flota-privata-cu-vagoanele-statului.html

Un detaliu poznas despre privatizarea CFR Marfa