Un banc

O casa cu cinci etaje in Montreal a ars, accident soldat cu multi morti.
– Familia de musulmani de la etajul intai toti decedati
– Familia de tigani de la etajul II decedati
– Familia de negri de la etajul III idem decedati
– Familia de pakistanezi de 8 persoane de la etajul IV la fel
– Perechea de albi de la etajul V a scapat.

Comunitatea de musulmani a pretins ancheta din ce cauza au scapat albii din incediu, pretentii solicitate si de comunitatea de tigani, de negri si de pakistanezi.
A fost ceruta si declaratia sefului pompierilor.
Raspuns: ” Pai in dimineata aia albii erau la lucru … „

Un banc

Sindicalisti, mandria tarii

Raurile s-au inrosit. E ciuma pe pamant si ploua cu broaste. Eclipsa de soare si de luna, simultan dar si concomitent.  Elodia se rasuceste si ea, pe unde-o fi… A venit? A venit Marele Sfarsit? Nu, dar se intampla ceva echivalent ca gravitate: ANI verifica averile liderilor de sindicat.

Ziua de ieri m-a adus iarasi in ipostaza de a privi tamp in media, in timp ce mana dreapta imi scarpina interogativ crestetul capului. „Bai, astia sunt pe bune?! Nu glumesc?”. Nu glumeau.

Hadar isi administra singur o clisma dureroasa in (di)rect, aruncand-si medaliile pe masa si exclamand, ca in cea mai clasica drama shakespeariana: „Luati-le si luati-ma! Sunt poleite cu aur, n-am stiut ca trebuie declarate!!”

Hossu abia are timp sa respire intre exclamatii: „se pune botnita celor mai vocali sindicalisti!!!”

Costin maraie printre dinti ca n-are carnet, deci nici masina (logic, nu?).

Marica… ei bine, Marica era cam palid – o fi de la lapte? De laptele caprelor lui zic, ambele doua, alea de care povestea la  teveu.

Petcu, care intre colegii sai are „mioare cele mai multe/mai multe, mai cornute” tace malc. Macar omul are bun-simt.

Si da-i cu „Uh!” Si da-i cu „Oh!” Si da-i neicutule, si povesteste in lacrimi de crocodil, cum e sugrumata bunatate de miscare sindicala. Cum apasa talpa stapanirii pe beregata firava a liderului de sindicat.

Colac peste pupaza, aflam ca pesedeul are proiect de lege in Senat care sa-i scape pe sindicalisti de coasa ANI.

Gandim la rece si observam evidentele:

– intr-adevar, legal vorbind, un lider de sindicat nu detine o demnitate publica. In realitate insa, acesti oameni pot face si desface puterea politica. Au acces in sferele inalte ale puterii centrale si se „freaca” zi de zi de oportunitati informationale;

– a fi membru de sindicat nu e tocmai optional! In invatamant de exemplu, la angajare ai de ales, democratic desigur, intre mai multe sindicate de profil. Cotizatia, in valoare de 1% din salariul brut, se retine direct de la sursa, la cum se retine CAS-ul, ajutorul de somaj sau impozitul. Sub umbrela contractului colectiv de munca nu te intreaba nimeni daca esti de acord cu aceasta retinere: ai semnat contractul, te-ai ales cu sindicatul. Daca esti insa tenace, ai posibilitatea legala de a nu fi reprezentat de nici un sindicat. But guess what: tot ti se retine la sursa 0.5%, pentru ca vezi Doamne sindicatul oricum iti apara interesele, chiar daca nu esti membru. Se naste intrebarea fireasca: de ce ma obliga pe mine legea sa fiu sindicalist? Si daca tot imi ia sindicatul banii cu japca, n-am si dreptul sa stiu ce se intampla cu banii aia, controlati de liderii de sindicat vizati acum de ANI?

– din punct de vedere moral, nu are natia dreptul sa stie cine se burica in numele-i? Cine apara „clasele oprimate”? Si de pe ce pozitii financiare?

Din punctul meu de vedere, legea trebuie extinsa, la fel ca in cazul demnitarilor, catre membrii familiei liderului sindical. Cei care cu adevarat fac sindicalism cu bune intentii, n-au a se teme. Pot doar avea de castigat.

Sindicalisti, mandria tarii

Cataclismul in comunicare, versiunea Nicusor Paduraru

Cele 15 minute de celebritate ale deputatului Paduraru. Ce a vrut sa-i spuna lui Basescu si cum a replicat „avocatul” TRU | Stirea zilei | eveniment

„Domnule presedinte va spun un singur lucru, pentru ca sincer, in jurul dumneavoastra rar creste si iarba. Mi-as dori sa gasim formula si dumneavoastra s-o agreati… a acelui om care sa va zica argumentat si NU. Cand il vom gasi pe acel om, cu certitudine si partidul nostru va demonstra ca are performante. Va fi bine daca dumneavoastra ati accepta. Pentru ca in momentul de fata noi avem o mare problema si nu putem iesi de aici si sa spunem ca nu s-a intamplat nimic si c anu a fost un dialog constructiv in partid… Cel mai bun raspuns a fost votul din Camera deputatilor cand am numarat ca nu avem voturi. Daca putem sa raspundem de ce nu am avut azi voturi, de ce s-a ajuns la asa ceva, atunci avem raspuns la multe intrebari”. (potrivit inregistrarii difuzate de Antena 3).

Merita citit tot articolul, macar si ca o lectie despre cat de folositor e sa ai langa tine un om de PR care sa te ajute sa-ti controlezi emotiile si sa vorbesti cu elocinta. Sau o lectie despre cum se poate sa vrei a spune „alb” si sa-ti iasa pe gura „negru”.

Am ascultat aseara exclusivitatea Antenei 3, care a scos in fata speech-ul lui N. Paduraru. I-am recunoscut vocea din primele secunde. Inregistrarea era suficient de slaba calitativ cat sa nu inteleg toate cuvintele, in schimb emotia radia clar din vocea vorbitorului. Am perceput fragmentul de discurs drept un comentariu – alambicat semantic si intortocheat gramatical – favorabil presedintelui Basescu.

Azi dimineata descopar ca peste noapte deputatul Paduraru a devenit celebru. RTV si A3 l-au imbracat rapid in haina frondei anti-Basesciene din sanul PDL. Si citind transcriptul speech-ului, nu pot sa nu le dau dreptate „jurnalistilor” de la cele doua televiziuni.

A urmat o iesire publica astazi, in care deputatul Paduraru a incercat sa dreaga busuiocul, la fel de lamentabil pentru domnia sa, din pacate: „Domnule, cei care trebuiau sa inteleaga, au inteles”, adica vezi Doamne exista un subtext ocult in alocutiunea respectiva. Din pacate pentru domnul Paduraru, subtextul e o arma fina, o floreta cu lama subtire care nu are cum razbate cand textul are delicatetea unui baros.

O lumina interesanta asupra subiectului o arunca transcrierea publicata de Adevarul, care afirma ca in inregistrarea originala deputatul Paduraru spune cam asa:

„In jurul dumneavoastra, nici iarba nu creste, domnule presedinte. Este foarte greu sa va gasim un inlocuitor„, i-a replicat unul dintre parlamentarii PDL (Nicusor Paduraru). „La umbra voastra am crescut si eu, asa cum si voi ati crescut la umbra mea”, i-ar fi raspuns Basescu.

Ii cred in stare pe antenistii lui Voiculescu sa trunchieze inregistrarea audio, prin eliminarea textul „boldit” de mai sus. Dar cum mama zmeilor sa muti atatea cuvinte de la un vorbitor la celalalt? Sa fi recurs oamenii lui Voiculescu la o marsavie de o asemenea dimensiune? Dar atunci de ce nu a spus asta, raspicat, cu subiect si predicat deputatul Paduraru, in locul „misteriorului” „cei care trebuiau sa inteleaga, au inteles”?

De aici incolo, faptele sunt mute si intram pe taramul cetos al speculatiilor. Imi permit si eu una. Deputatul Paduraru a vrut sa spuna una si i-a iesit alta. Alta, in sensul ca fix pe dos. Dintr-un mesaj in care, speculez eu, N.P. ar fi vrut sa laude calitatile de leadership ale lui T. Basescu, pe de o parte, si sa afirme nevoia ca noi lideri puternici sa „emane” din PDL, pe de alta parte, a iesit un mesaj de fronda radical. Boacana este plenara, deoarece tonul intregeste farsa comunicationala: vocea usor ascutita si precipitarea semantica sugereaza revolta, nervii, cand de fapt ele tradeaza emotia, tracul.

Fascinant exemplu de cataclism in comunicare! Parerea mea…

Cataclismul in comunicare, versiunea Nicusor Paduraru

Si totusi Antena 3 ma mai poate surprinde…

Ordinul lui Voiculescu: Gabriela, Fii rea cu Ponta – Partide > EVZ.ro

Probleme mari în paradisul Uniunii Social-Liberale. La nici două zile după marea unire, armonia s-a stricat exact în “centrul nervos” al alianţei opoziţiei: Antenele lui Dan Voiculescu. Moderatorii de la trustul de presă aliat cu PSD şi PNL l-au atacat frontal pe Victor Ponta. Gabriela Firea l-a catalogat ca “neprofesionist şi plin de frustrări” şi a refuzat să-i mai adreseze întrebări. În replică Ponta a reclamat “un atac incorect” şi a refuzat să mai răspundă la întrebari. A plecat jurându-şi să nu mai cale în emisiunile postului lui Voiculescu.

Cititi articolul complet de pe EVZ, merita. Pentru noi toti, care avem televizor acasa si mai ales pentru amatorii sau profesionistii meseriei de jurnalist in Romania. Apropos, mai stiti ceva despre organizatile breslei? Clubul Presei, Uniunea Ziaristilor Profesionisti, Asociatia Ziaristilor (sau Jurnalistilor, nu mai stiu) din Romania? Eu unul, dupa cum vedeti, am inceput sa le stalcesc numele, fara pic de rea-intentie. Pur si simplu nu mai stiu cum ii cheama. O fi asta datorita tacerii de mormant care rasuna din directia asociatiilor de breasla?
In timpul asta, Mircea Badea -un individ a carui inteligenta o stimez, dar doar atat- nu rateaza nicio ocazie sa dea cu tifla „deontologilor” din presa. Care deontologi? Unde-s? Mai stiti ceva de ei?

Si totusi Antena 3 ma mai poate surprinde…