Sevil Shhaideh Vlas

cartoon2706Am auzit nominalizarea în mașină. Notorietatea premierului propus e atât de mare încât nu știam cu certitudine dacă-i bărbat sau femeie. Ajuns la butoanele calculatorului, caut și citesc despre premierul desemnat și mi se întâmplă ceva ciudat în minte: o asociere involuntară cu Ioana Maria Vlas. Acesta-i pariul pe care vi-l propun, cu scadență la 1 an, poate 2: Sevil Shhaideh e „acarul Păun” al PSD.

Un scurt inventar despre cine și mai ales CE este Sevil Shhaideh:

  • Femeie într-o țară profund patriarhală cu frecvente accente misogine;
  • Etnic tătar într-o țară în care PSD a vândut cu succes naționalismul de paradă;
  • Musulman într-o Românie habotnic-ortodoxă

Într-o Românie care salivează cu ochii la promisiunile electorale utopice ale PSD, Sevil Shhaideh e paratrăsnetul perfect: „Noi am vrut, se putea, dar ne-a înșelat încrederea” – Sevil Shhaideh va deconta un plan de guvernare imposibil. La pachet cu guvernarea ratată vor veni și modificările legislației anti-corupție și/sau o Lege a răspunderii ministeriale comod croită. Asumate de Sevil Shhaideh pentru că Dragnea ne-a avertizat, discret: „e un om cu mare autoritate, prea mare uneori”.

De ce ar accepta Sevil Shhaideh soarta de acar Păun a Ioanei Mariei Vlas? Răspunsul se ascunde, probabil, în tenebrele corupției generalizate, transpartinice și îndosariată atent de servicii. Un om care a stat aproape de Nicușor Constantinescu, în Constanța lui Mazăre, nu poate fi decât un om vulnerabil. Noroc de soțul cu adânci rădăcini siriene, o țară a nimănui, un „no man’s land” global în care nu-i greu să te pierzi, pentru că, nu-i așa, cine să te caute?

N-am nici o problemă cu etnia, religia sau sexul premierului desemnat, sunt la fel de relevante, pentru mine, ca numărul pe care-l poartă la pantofi. Însă ipocrizia PSD e paroxistică. Cum o fi oare, acum, să fii votant PSD, naționalist și „mândru că ești român”? Vax, nu contează. PSD are două probleme urgente: guvernarea după parada de populism din campanie și reașezarea politică pentru prezidențiale. Iar Sevil Shhaideh Vlas, care e mai departe de profilul alegătorului PSD decât era Coposu, e soluția cinică pentru rezolvarea lor.

Anunțuri
Sevil Shhaideh Vlas

Ce votez și mai ales de ce

trustVotez USR, cu siguranță.

Cu ei aș fi votat chiar dacă nu se aliniau în spatele lui Cioloș.

Tot cu ei aș fi votat chiar dacă nu mi-ar fi fost drag Andrei Postolache. Sau oamenii din jurul lui care au dus „războiul teilor” la Iași.

Și tot cu ei aș fi votat chiar dacă nu și-ar fi făcut campanie (care, apropos, a fost net mai ștearsă și mai neinspirată decât campania „Pentru Iași” de la locale).

De ce?

Dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de adânc și important pentru mine: e un vot pentru democrație. Pentru salvarea ei, că tot se poartă substantivul.

Sună lemnos și miroase a lozincă – știu. Dar hai să ne gândim un pic: există democrație fără partide? Nu există. Există partide fără politicieni? Evident, nu. Există o alternativă sistemică mai bună la formula democrație politică + economie de piață? Dar una testată, vă rog? Nu, din câte știu.

Nu există așadar democrație fără politicieni. Dar politicieni mai există în România? Definiția personală pe care o dau politicianului, în contextul democrației reprezentative, este următoarea: un politician este acel om capabil să capitalizeze suficient de multă încredere din partea semenilor săi încât să devină reprezentativ pentru ei. Punct. Restul sunt detalii.

Din perspectiva acestei definiții, mai găsim în „partidele mari” astfel de oameni? Puțini spre deloc, e răspunsul meu. Și e chiar mai rău decât atât: „partidele mari” au ajuns să fie percepute atât de negativ încât un om onest, capabil și integru care s-ar înscrie azi într-un astfel de partid ar primi odată cu carnetul de membru și un imens, copleșitor capital de neîncredere din partea votanților.

Nu știu dacă cei din USR sunt cei mai competenți. Nu știu dacă ei știu la ce se înhamă, daca nu-s doar aventurieri în politică. Nu știu nici dacă vor rezista presiunii și tentațiilor dacă vor ajunge la butoanele unse cu miere ale puterii. Habar n-am, pot doar să sper.

Ce știu însă și văd crescând de prin 2008 încoace este un pericol imens: acela de a ne pierde încrederea în democrație prin pierderea încrederii în politicieni. Nu sunt vorbe, aruncați un ochi spre Polonia, Ungaria, Franța, Olanda, UK și, mai nou, Statele Unite. Din oferta politică actuală, USR-ul apare ca evidenta și unica soluție la acest pericol: ei sunt o altă generație, au o altă educație și o altă atitudine.

Ce votez și mai ales de ce