Balacareli? Nu, balaceli!

Stiu, e cam veche, dar voiam de mult sa zic doua vorbe despre faza cu pricina. Hai sa vedem cine ne sunt personajele:

1. doamna Anca Constantinescu (PD-L): autoarea celebrei replici „Ciocu’ mic, acum avem noi puterea”, racnita cu spumite la gura de la tribuna Parlamentului; gurile rele spun ca a facut avere din asfaltari in Capitala, pe vremea lui Videanu

2. domnul Marius Marinescu (PSD): un individ despre care se spune ca-si bate angajatii. Musiu’, te-o fi provocat doamna turnand apa la cocosel, dar este impardonabil ca un domn sa se adreseze unei femei (nu doamna, femeie zic!) cu expresiuni ca „fata de bideu”. Cat despre paharul de apa zvirlit, slava domnului ca n-a pocnit-o, asa cum face cu angajatii. Vorba omului: „S-a intamplat, imi cer scuze”. A dracului sa fie latinitatea si limba franceza cu verbele ei impersonale cu tot…!

3. moderatoare „cum o cheama”, care in afara exotismului rasial nu are nici o calitate care s-o ajute in moderarea unei dezbateri politice televizate. 

 

PS: Sugerez ca in viitoarele campanii candidatii sa aiba pe masa din studio nu apa, ci ceai cat se poate de fierbinte. Daca-i circ, pai circ sa fie!

PPS: Daca inca va mai intrebati „cum de a fost posibi…”, cititi postul anterior. Cei doi candidati au platit in total 12.000 euro + TVA pentru a participa la aceasta emisiune.

PPPS: 2: Chiar si asa, eu ma duc la vot.

 

EDIT: Nu ma pot abtine sa postez interpretarea problemei in versiune Catavencu… :))

"Hai sa-ti torn un paharel / Sa ne pizduim nitel"

Balacareli? Nu, balaceli!

Genial…

Una din regulile pe care mi le-am propus cand am pornit acest blog a fost sa nu scriu aici nimicuri. Bancurile intra in aceasta categorie. Ei bine, astazi fac o exceptie, e absolut genial bancul de mai jos, o analiza antropologica foarte pertinenta, din punctul meu de vedere.

 

CONCURS. Cine poate in timp de 7 minute sa calce o camasa, sa manance o paine si sa f*** o femeie.

Neamtul, se apuca cu grija si calca camasa, dupa care vede ca nu mai are timp, musca o data din paine si se scurge timpul.

Rusul, se apuca de femeie, o f***, apoi mai are timp sa manance o juma de paine si se se scurge timpul.

Romanul, o pune pe femeie sa calce camasa si in timp ce femeia calca, o f***, mancand in acest timp painea.

Castigator romanul.

Declaratii:

Neamtul: Noi asa suntem , muncim si incercam sa facem treaba cat mai bine, apoi daca mai e timp, mancam si daca mai e timp ne distram

Rusul: Noi asa suntem, mai intai ne distram, apoi daca e timp mancam, apoi daca mai e timp muncim.

Romanul: Noi asa suntem. Daca nu-l f** pe cel ce munceste , nu putem manca o paine :))

Genial…

Lectie de autodeprimare

Am luat o pauza de la „task-uri”, se impunea. Nu sunt genul care sa priveasca contemplativ lustra in pauze, asa ca am deschis un excel si am facut un calcul mic.

Media de viata in Romania post-’89 e undeva la 65 de ani. Asta inseamna ca un roman ca mine are de trait:

780 de luni
3.120 de saptamani
21.840 zile
524.160 ore
31.449.500 minute.

Am 30 de ani, deci s-au dus:

360 de luni
1440 de saptamani
10.080 zile
241.920 ore
14.515.200 minute.

Cu alte cuvinte mai am

420 luni
1680 zile saptamani (m-am racit)
11.760 zile
282.240 ore
16.934.400 minute.

Parca ideea de „viata”, in sensul de „lifetime” suna altfel in subdiviziuni, nu?

Apropos, mi-au trebuit 12 minute sa scriu acest post.

Cat de constient esti tu ca, undeva, clepsidra ta varsa nisip, incet dar sigur? La mine mai sunt 16.934.400 de granule de nisip – asta daca am noroc si nu loveste neprevazutul. La tine cate granule mai sunt?

Tic… Sau sa Tac, mai degraba…?

 

PS: O fi de la Antimatter? :s

 

Later edit: Ca sa intelegeti de unde mi-a venit :p

Antimatter – „Redemption” („Leaving Eden”, 2007)
I should take what’s left of this for myself
I’ve had the pieces stripped
By long hands feeding small minds
And I never thought that this could come back
I failed to do it right
And took long strides into the firing line
And the less I feel alive the less I feel alive
Who lifts the sin from the man?
From the corner of the ring we gave up
The optimist had died, leaving the black side to tow the line
Who is the sin from the man, who is the sin?
Looks like it’s gonna be another one of those rainy days again… 
Lectie de autodeprimare

BUDA, episodul 2: trage usa dupa tine!

Odiseea din closet continua, astazi o noua povestioara. Mai pe scurt insa, ca zbirnie MS Outlook de ma iau toti dracii…

Ma duc azi la locul cu pricina si surprise: usa inchisa, lumina stinsa. Aprind lumina si deschid incetisor usa. Nimeni inauntru. Nimeni viu cel putin: murise cineva. Murise, inviase si apoi plecase inchizand tragand si usa dupa el. Efectul: un necrolog olfactiv. 

Am deschis larg usa si m-am propus sa revin peste 10 minute.

Si acum sa vedem ce invatam noi din asta.

Pai eu stau si ma gandesc cum s-a intamplat. Si-mi imaginez urmatorul scenariu.

Am comis un monstru. Pute de sare faianta de pe pereti. O fi de whisky-ul de aseara, o fi de la cartoafe… Asta e, se mai intampla. Ne ridicam izmenele, curatim locul faptei (era bec buda) si… Dar ce facem mai departe? Ca vai, vai, ce urat miroase… Aaa, stiu! Inchid usa, ca eu m-am cacat astazi, sigur nu mai merg odata.

 

Poate s-a intamplat asa, poate s-a intamplat altfel. Dar, ca si in precedenta poveste din si despre buda, e vorba despre acelasi egoism animalic pe care il intalnim peste tot in dulcea noastra Romanie. Vorba unui amic: „Zi Romania si apoi trage repede apa…”. Corectura mea ar fi „Zi romani si apoi trage repede apa…”

BUDA, episodul 2: trage usa dupa tine!

BUDA, episodul I: Pilda cu colacul, cacatul si votatul

Am biroul intr-o cladire de birouri. Cladirea de birouri e plina cu birouri de programatori. Programatorii au ochelari, privirea usor pierduta, gesturi timide si mult bun simt. Cel putin, asa credeam.

Impart o buda cu inca vreo 4 firme. Ii stiu pe oameni din vedere si ii salut – sunt niste indivizi absolut respectabili. Cel putin asa credeam…

Care-i faza?

Faza e ca ma duc azi la buda. Mi se intampla in fiecare zi.

Intru si incremensc. De ce? De ce vad. Sper ca nu mancati.

Unul dintre programatorii cei cu ochelari, privirea usor pierduta, gesturi timide si mult bun simt s-a cacat. Nimic anormal pana aici nu? Ba da, caci individul s-a cacat si pe colac. Deschid o paranteza si va invit la un exercitiu de imaginatie si perspicacitate: cum dracu’ de poti caca colacul in timp ce stai pe el?! Inchid paranteza si deschid si mai tare ochii.

Un alt programator, tot din cei cu ochelari, privirea usor pierduta, gesturi timide si mult bun simt a venit si a vazut ca e cam murdar colacul. Ce-o fi computerizat in tartacuta lui nu stiu, dar i-a dat in felul urmator: suie-te cu picioarele pe colac si caca-te peste nesimtirea aluilalt.

Am dat sa ies, dar nervii au fost mai tari decat greata. Am pus mana pe hirtie, apa, sapun lichid si am curatat nesimtirea alora. Nu mi-e rusine si am s-o fac din nou daca trebuie. 

Stiu, cel mai usor era sa-mi urc fizicul in masina si sa-mi depun dejectiile in buda vreunui bar spalat. Dar daca faceam asta, dupa mine ar fi venit alt imbecil care s-ar fi cacat peste cacatul cacat deja de primul dobitoc. Iar eu NU accept munti de cacat in casa mea, la biroul meu, in masina mea etc.

Care-i pilda? Pai pilda bate spre politica – cum altfel acum in campanie? Au furat aia? Eee, furam si noi ca nu suntem mai prosti si dupa noi oricum or sa vina altii sa fure. 

Ei, eu gandesc altfel. Nu stiu daca se aplica in politica, dar in buda mea de la birou, pe care am lasat-o bec, nu se va mai caca programatorul pe colac prea curand. Oamenii in esenta lor nu sunt rai, dar sunt guvernati de combinatie turma-lene. Daca s-a cacat unu pe colac, eu ii fac mot ca sigur vine unul dupa mine care face la fel. 

Care-i morala? Du-te la vot. Oricat de greata ti-ar fi, cineva trebuie sa curete de cacat tara asta. Daca stai acasa, nu faci decat sa lasi cacatul sa se adune.

 

Later edit: Hai sa incercam un foileton! SImt eu ca o sa avem material…

BUDA, episodul I: Pilda cu colacul, cacatul si votatul

Cum pune cocalarul motorina

OMV Pacurari, ora 12:15 pm. Aglomeratie mare, macar 2 masini la fiecare pompa.

Ma asez al doilea, dupa un Tucson (cel mai ieftin SUV, parca asa-i povestea lui nu?). Din Tucson se da jos agale un individ la vreo 30 de ani. Pantaloni bej, sacou-tunica bej, camasa de un alb murdar (nu stiu daca asa a iesit din fabrica), pantofi… negri! Zambesc si privesc cu intelegere la fata omului: bucalata, cu o barba tunsa atent care ii curge subtire peste obraji si un aer infatuat. Pe umeri coboara cateva suvite lasate sa creasca de undeva din spatele tartacutei, cumva din dreptul urechilor. Stiti freza… pe mine unul ma dispera.

Nu mi-a trebuit mai mult sa murmur printre dinti, zimbind „Hello, cocalare!”.

Buuuun. Cum se da omul jos din „gipan”, se protapeste cu mainile in sold in fata pompei de benzina cu numarul 3. Si se hobeaza parca usor mirat, greblandu-si absent cu degetele mustacioara. Acuma, dragi prieteni care nu aveti masina si n-ati calcat vreodata intr-o statie de benzina, credeti-ma pe cuvant ca pompa n-are headline, nici stiri actualizate la zi, ci doar 4 canele frumos colorate, dupa cum urmeaza: 2 negre pentru doua tipuri de motorina si doua verzi pentru doua tipuri de benzina. Destul de simplu, nu?

Nu dom’le, omul nostru avea de cetit. Si asa trecu un pic peste minut. Credeti-ma, 1 minut e o gramada de vreme. Intr-o statie bine pusa la punct, in 3 minute ai alimentat, ai platit si te-ai si carat.

Buun… se hotaraste in sfarsit bizonul si ia caneaua cu mana. Delicat sa nu-i cauzeze. Uita sa desurubeze busonul de la rezervor, asa ca pune la loc caneaua, desurubeaza, ia caneaua in mana, se mai uita o data la pompa (sa fiu al dracului, era bestseller pompa aia!), introduce caneaua si, finally, o slobozeste in rezervorul grandios al Tucsonului. Ma trece orgasmul.

Le zic muschilor sa se relaxeze, incerc sa alung incordarea inspirand adanc si dau mai tare muzica. Blackmore’s Night ma fac sa ma gandesc intotdeauna la Craciun, e terapie curata.

Dar ce se intampla? Dupa nici 10 secunde cocalarul nostru scoate caneaua si o pune frumos la loc. Adica sa fi tot pus vreo 5 litri. Intr-un rezervor in care incap probabil undeva la 60-70 l. Treaba lui, dar i-au trebuit vreo 6 minute pentru chestia asta!!!

Injur, smuncesc masina, o trag la pompa de camioane si fac plinul in mai putin de 1 minut. Pompa de camioane are debit aproape dublu, dar e mereu foarte murdara – deh, camionagii. Inchid masina si intru sa platesc. Ajung la casa si asteptand restul intorc capul. Wanna know something funny?

Cocalarul nostru era cu o persoana in spatele meu la acelasi rand. Isi flutura naravas coama incercand sa agate privirea unei duduci locale. Si nu-l durea nimica.

Am iesit turbat de nervi din statie. Imi dau seama ca-s un idiot pentru ca nu reusesc sa ma controlez. Ca nesimtitul ala va trai 100 de ani la felul cum isi conserva neuronii, iar eu probabil nici pensia n-o s-o vad.

In fine… trag masina de la pompa si plec. Dupa prima curba pe Pacurari, intr-o mare invalmaseala, la ora de virf pentru trafic, doua masini RATP intindeau un banner peste strada. Rosu!

Blackmoor’s la 20, pedala la fund si la revedere! Grrrr…

Cum pune cocalarul motorina