Adevaruri simple si evidente pe care nu le mai vedem

Informații utile | Dilema Veche

România reuşeşte, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanţa, ba chiar simultaneitatea, unor afecte şi situaţii ireconciliabile: dramă şi băşcălie, rîs şi plîns, veselie şi tristeţe, vehemenţă şi toropeală, indignare şi conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare şi la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care şi invitaţii, şi moderatorii deplîng catastrofe naţionale ireparabile printre glumiţe, replici „haioase“, piruete jucăuşe.

Anunțuri
Adevaruri simple si evidente pe care nu le mai vedem

It’s a funny funny country…

USL pierde alegerile în Neamţ şi are avantaj la Maramureş | REALITATEA .NET

În cursul zilei de duminică, liderii principalelor formaţiuni care s-au luptat în alegeri, şi-au adus reciproc acuzaţii de fraudă electorală, Victor Ponta şi Crin Antonescu arătând cu degetul spre liderul PDL Gheorghe Ştefan de la Neamţ, care ar fi făcut turism electoral. În sens invers, democrat-liberalii au făcut sesizare la BEJ potrivit căreia, Liviu Harbuz ar fi împărţit alegătorilor pepeni.

It’s a funny funny country…

Unde sa NU va cazati: pensiunea turistica „Pietrele Arse” din Saru Dornei

N-ati vazut multa reclama negativa pe blogul din dotare, dar exista o limita in toate.

Un mic preambul: pana nu demult mergeam la munte cu cortul. Cand nu merg cu cortul, caut cazare ieftina spre medie. Si nu doar la munte, oriunde merg. Prefer sa dau banii pe orice altceva in calatoriile mele decat pe confort si am o singura exigenta in privinta cazarii: sa fie curat. Punct.

Ne-am gasit week-end-ul asta sa ne adunam cu prietenii de la Cluj undeva pe la mijlocul drumului, iar zona Vatra Dornei era, geografic vorbind, ideala. Ca buni romani si prost crestini ce suntem, n-am facut rezervare din vreme. Din simplul motiv ca n-am stiut ca lunea de dupa week-end e Sf. Maria si, pe cale de consecinta, tot romanul fuge de-acasa in munti, de parca dau hoardele tatare. Dupa indelungi tatonari pe internet, ne-am ales cu o cazare la pensiunea „Pietrele Arse” (http://www.pensiuneapietrelearse.ro) din Saru Dornei (si nu in Campulung Moldovenesc, cum e listata pe InfoTurism.ro). In fine, asta sa fie cea mai mica problema…

Grupul nostru era constituit din 12 adulti si un copil, adica 6 camere duble. Adica un etaj al pensiunii Pietrele Arse, dupa cum stabiliram telefonic cu „propritaru'”.

Platit avans prima noapte de cazare, urcat in masini si dusi am fost. Dusi, dar nu si ajunsi.

Prima masina, care avea un avans de vreo 2 ore, a haladuit bezmetic in zona vreme de tot vreo 2 ore. La telefoanele insistente „cucoana, unde ti-e vila ca m-am intors din drum de 4 ori pana acum si GPS-ul nu stie”, prietena noastra a primit diverse raspunsuri, care de care mai utile:

„faceti de 15 ori la stanga, de 17 ori la dreapta, de 5 ori inainte si mai intrebati”;
„cautati un matiz rosu parcat in fata crasmei” (not kidding!)
„bine cucoana, daca nu te descurci venim noi sa te luam de la magazinul galben” (sic!).

Era vreo 21 ale serii si intuneric fix ca in mintea „propritarului” de pensiune respectiv. Regret, nu i-am retinut numele, ca tare ar fi mers de-un pomelnic….

Cu nervii intinsi ca guma, amica noastra gaseste in cele din urma magazinul galben, este recuperata de „propritar” si cazata.

Urmeaza un telefon:

– Dragilor, cand ajungeti in Vatra Dornei sa dati telefon sa viu sa va iau, ca nu nimeriti neam, cu GPS cu tot.
– Bine draga, asa facem. E ok cazarea?, intreaba nevasta-mea, mai mult din complezenta.
– … mmm, ce sa zic, e sort of ca la Vama Veche, da’ parca mai nasol, zice amica.

„Lasa, nevasta, ca o stii pe Mada ca-i mai pretentioasa…”, zic eu increzator in principiul mai sus enuntat, conform caruia singura calitate necesara a unei camere de pensiune e curatenia.

In fine, vine amica Mada la magazinul cel galben (by the way, celor amatori sa descopere pe pielea lor cum e sa gasesti un magazin galben pai intr-o noapte negru tuci le doresc mult succes) ne culege pe toti si, incolonati, pornim spre pensiune, pe-un drum neasfaltat si mai plin de colb decat podul bunicilor.

„Da-o-ncolo de masina, o spal in Iasi, doar n-oi fi tu vreun cocalar de vrea muntele la 3 metri de asfalt”, imi zic. Cu Antimatter in difuzoare si viteza 2 pornim si-o tinem asa pret de vreo 13 kilometri (fatidic numar, intr-adevar).

Si-ajungem, de n-am mai fi ajuns.

Dom’le, pe-afara gardul vopsit, regulamentar! Din exterior, cele doua vile aratau ca-n poze, adica bine. Si… atat.

Socurile au inceput odata ce-am intrat. In primul rand, pozele de pe site-ul pensiunii (vezi mai sus) sunt numai din una dintre vile. Fix din aia unde NU ne-au cazat pe noi. Chiar imi pare rau ca n-am avut nervii sa scot camera sa trag niste cadre, dar ma puteti crede pe cuvant: holuri stramte si joase, camere mici si mizere, iar baile… Si peste tot domnea un damf greu, o aroma fetida si intepatoare, unica in felul ei de nici acum n-as putea sa spun exact a ce mirosea. Dar mirosea, frate…

Sursa putorii am descoperit-o relativ repede, deschizand usa de la baie. Fara pic de exagerare, am avut senzatia contondenta a unui perete de la testele NCAP, cu nasul meu pe post de crash test dummy. Am inchis usa si-am fugit. Nici amicii mei, vecini de palier, n-o duceau mai bine: la unul nu se inchidea usa ca era stramba din balamale, la altul lenjeria avea nuanta „maron-suspect”, iar cei mai fericiti dintre noi au avu privilegiul unui first encounter cu Maria Sa, Gandacul de Pensiune. E un substantiv propriu colectiv si foarte bine reprezentat numeric, dupa cum am observat ulterior.

Si peste tot, un miros, un damf, o putoare care-ti intra in oase ca o ploaie de toamna.

Staff meeting rapid, jos in „living”. Sa va zic de living? De mizeria din bucatarie? De slinosenia care domnea peste tot, de parca plouase cu untura? Mai bine nu.

Staff meeting: „Ce dracu facem?!”. Cat ne foisem, cat de sidaresem – se facuse miez de noapte.

Am ajuns rapid la concluzia ca avem doua alternative: ori ne imbatam ca porcii sa ne anesteziem olfactivu’, ori cautam cazare in alta parte, duca-se pe pustii noaptea platita in avans. In ciuda multiplelor telefoane, camere erau ori ioc, ori nu suficiente. Plini de draci, ne-am aruncat in bratele primitoare ale prietenilor Justerine & Brooks, pana pe la vreo 4 ale diminetii.

S-a dovedit o data in plus axioma ca un prieten bun te trece intoadeauna apa, chiar daca-i o mare de rahat.

Marturisesc ca m-am trezit ultimul a doua zi, pe la vreo 13. Mai precis, m-au trezit. Amicii mei, mai harnici, gasisera deja cazare – pentru oameni , nu staul- in Vatra Dornei. M-au suit la volan si-am intins-o.

Am aflat ulterior ca „propritara'”, o cucoana frumoasa ca vila-i, a ridicat obiectii serioase referitoare la parasirea pensiunii de catre noi, in asa mod intempestiv. „Si io ce fac cu camerele dom’le, ati zis ca stati 2 nopti, tre’ sa le platiti, io pierd bani…” etc etc. S-a potolit instantaneu, la auzul a 3 cuvinte magice: Sanepid, OPC si factura pentru prima noapte de cazare.

Concluzia? Nu faceti ca noi, pana la urma tot vi se-nfunda in Romanica noastra. Am stat, cred, de vreo 10 ori in vile gasite pe internet si a fost ok. Iaca a 11-a oara n-a fost. Cautati review-uri, dati un google ca nu va pica degetele. Merita din plin efortul.

=========

EDIT: Accesand www.pensiuneapietrelearse.ro veti descoperi ca sunteti redirectati automat catre www.izvorulbucovinei.ro, asta in conditiile in care ambele domenii au acelasi registrant. Nu ma intrebati de ce. Va pot spune cu siguranta insa ca imaginile de pe www.izvorulbucovinei.ro sunt cu vila-catastrofa care face subiectul acestui articol. 

Unde sa NU va cazati: pensiunea turistica „Pietrele Arse” din Saru Dornei