Ce votez și mai ales de ce

trustVotez USR, cu siguranță.

Cu ei aș fi votat chiar dacă nu se aliniau în spatele lui Cioloș.

Tot cu ei aș fi votat chiar dacă nu mi-ar fi fost drag Andrei Postolache. Sau oamenii din jurul lui care au dus „războiul teilor” la Iași.

Și tot cu ei aș fi votat chiar dacă nu și-ar fi făcut campanie (care, apropos, a fost net mai ștearsă și mai neinspirată decât campania „Pentru Iași” de la locale).

De ce?

Dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de adânc și important pentru mine: e un vot pentru democrație. Pentru salvarea ei, că tot se poartă substantivul.

Sună lemnos și miroase a lozincă – știu. Dar hai să ne gândim un pic: există democrație fără partide? Nu există. Există partide fără politicieni? Evident, nu. Există o alternativă sistemică mai bună la formula democrație politică + economie de piață? Dar una testată, vă rog? Nu, din câte știu.

Nu există așadar democrație fără politicieni. Dar politicieni mai există în România? Definiția personală pe care o dau politicianului, în contextul democrației reprezentative, este următoarea: un politician este acel om capabil să capitalizeze suficient de multă încredere din partea semenilor săi încât să devină reprezentativ pentru ei. Punct. Restul sunt detalii.

Din perspectiva acestei definiții, mai găsim în „partidele mari” astfel de oameni? Puțini spre deloc, e răspunsul meu. Și e chiar mai rău decât atât: „partidele mari” au ajuns să fie percepute atât de negativ încât un om onest, capabil și integru care s-ar înscrie azi într-un astfel de partid ar primi odată cu carnetul de membru și un imens, copleșitor capital de neîncredere din partea votanților.

Nu știu dacă cei din USR sunt cei mai competenți. Nu știu dacă ei știu la ce se înhamă, daca nu-s doar aventurieri în politică. Nu știu nici dacă vor rezista presiunii și tentațiilor dacă vor ajunge la butoanele unse cu miere ale puterii. Habar n-am, pot doar să sper.

Ce știu însă și văd crescând de prin 2008 încoace este un pericol imens: acela de a ne pierde încrederea în democrație prin pierderea încrederii în politicieni. Nu sunt vorbe, aruncați un ochi spre Polonia, Ungaria, Franța, Olanda, UK și, mai nou, Statele Unite. Din oferta politică actuală, USR-ul apare ca evidenta și unica soluție la acest pericol: ei sunt o altă generație, au o altă educație și o altă atitudine.

Anunțuri
Ce votez și mai ales de ce

O intrebare

Unde e Sorin Oprescu? 

Ce mai face marele independent?

De ce nu-l aplauda/spurca nimeni?

Nu, nu sunt trei intrebari. De fapt, e numai una: ce pregateste Iliescu?

Cateva indicii: acum doua saptamani, Iliescu anunta conceperea unui „plan anti-Basescu”; Nastase e ca si retras din cursa; Basescu declara ca e posibil sa nu candideze. 

Fascinanta politica nu? Pariez ca daca ar fi si nitel mai inteligibila, ar bate lejer la rating telenovelele.

O intrebare

Nori negri peste PDL

Băsescu a amintit că a mai avut o discuţie cu democrat-liberalii, în care le-a spus despre posibilitatea neparticipării lui la alegerile prezidenţiale din 2009. Şeful statului le-a atras atunci atenţia liderilor PD-L că este posibil ca ei să-şi caute un alt candidat la Preşedinţie, dacă ratează guvernarea alături de PSD.

„Analizez şi posiblitatea să nu mai candidez încă odată, pentru că nu te poţi duce după eşecul unei coaliţii pe care ai stimulat-o să se facă. Dacă politica economică a Guvernului va fi un eşec, cu ce credibilitate să te mai duci în faţa electoratului?”, a declarat Băsescu.

Sursa si articolul complet pe Realitatea.net

Sa fie asta dovada unor tensiuni acutizate intre Cotroceni si PDL? Sau un mesaj brutal catre o anumita aripa a PDL? Merita urmarit.

Nori negri peste PDL

Modificarile la Constitutie propuse de presedintele Basescu

Urmeaza o dezbatere publica extrem de importanta, ale carei rezultate ne pot afecta multi ani de aici incolo. Din pacate, la noi dezbaterea publica se face nedocumentat, din auzite, pe la piata. Voi posta in continuare, intr-o forma condensata, cele 10 principii de modificare a Constitutiei propuse de presedintele Traian Basescu. Ganditi-va la ele, sunt realmente importante.

 

  • Cea mai bună soluţie pentru România este cea a unui regim semiprezidenţial. Nu cred că românii ar accepta să abandoneze dreptul de a-şi alege direct preşedintele. E nevoie de o clarificare a ceea ce înseamnă regim semiprezidenţial şi anume de corelarea legitimătăţii de care dispune preşedintele cu pârghiile instituţionale de care se poate folosi pentru a-şi realiza mandatul încredinţat de popor. Dacă vom continua să alegem un preşedinte care nu poate acţiona, vom nesocoti naţiunea şi vom diminua democraţia.  
  • Consider că mecanismul dizolvării Parlamentului trebuie pus în acord cu regimul. Dizolvarea legislativului este pretutindeni un recurs la rezolvarea crizelor politice. Ştiu că există interpretarea conform căreia un asemenea drept conferit preşedintelui i-ar da puteri prea mari. Cred că această obiecţie nu o fac decât cei care nu înţeleg rostul dizolvării.  Este nevoie de alegeri atunci când negocierea politică nu dă roade. Acesta este rostul mecanismului de dizolvare. Ceea ce sporeşte  este nu autoritatea preşedintelui, ci capacitatea instituţiilor de a acţiona în chip responsabil în momente de criză politică.
  • Avem un sistem bicameral în care cele două camere sunt foarte asemănătoare din punctul de vedere al reprezentării. Ele sunt alese în acelaşi mod şi în acelaşi timp, doar norma de reprezentare este diferită.  În viziunea mea, putem opta pentru un sistem unicameral, prin eliminarea unei camare. Motivul este că avem deja o cameră, anume Parlamentul European. Consider că existenţa Parlamentului European este o garanţie suficientă atât pentru reprezentarea intereselor generale ale românilor, cât şi pentru împiedicarea abuzurilor.
  • Imunitatea aleşilor ar trebui regândită. Maximizarea protecţiei politice deja existentă pentru opiniile şi convingerile politice, pentru deciziile aleşilor naţiunii, trebuie însoţită cu eliminarea protecţiei pentru fapte penale. Egalitatea şi democraţia impun aceste modificări.
  • Parlamentului i se poate reda credibilitatea.  Un mod absolut indispensabil  este restaurarea autorităţii legislative prin limitarea severă a adoptării ordonanţelor de urgenţă a Guvernului.  Dacă te uiţi la cele adoptate în ultimul deceniu, ai avea impresia că România a fost mereu într-o comă profundă, asta într-o perioadă de creştere economică. Parlamentul trebuie aşezat  în poziţia sa de unică instanţă de legiferare, care să se facă în interes general. 
  • Consider că este necesar să renunţăm la sistemul administrativ creat în urmă cu 40 de ani. Un sistem căruia i s-a adăugat ficţiunea unor regiuni de dezvoltare care există doar pe hârtie. România nu mai este un stat  poliţienesc şi nu are nevoie de atâtea unităţi administrative care înseamnă tot atâta birocraţie. Este nevoie de o împărţire administrativă suplă, astfel încât să avem 9-12 judeţe, aşa cum sunt definite acum în Constituţie. Nu numele judeţ sau regiune este decisiv, ci raţiunea de a fi a acestei unităţi administrative iar această raţiune este dezvoltarea echilibrată a teritoriului.
  • Consider că este necesară recredibilizarea Curţii Constituţionale, ca garant al supremaţiei Constituţei. Din cauza actualei arhitecturi constituţionale, Curtea a fost împinsă să joace un rol de arbitru al vieţii politice.  A trebuit să decidă tot ce a blocat Constituţia, nu e firesc să fie aşa. Curtea Constituţională are misiunea de a garanta supremaţia Constituţiei. Ea nu e menită să fie moderatorul conflictelor sau orgoliilor partidelor.
  • Introducerea referendumului obligatoriu, adică Parlamentul să fie obligat să adopate o lege în domeniul care a făcut obiectul referendumului. Nu este admisibil ca în urma organizării unui referendul chiar dacă populaţia doreşte adoptarea unei legi, Parlamentul să poată ignora voinţa cetăţenilor. 
  • Rolul şi structura CSM. Consider că o regândire a dispoziţiilor constituţionale referitoare la această instituţie  este necesară.
  • Avem nevoie de definirea clară a tuturor drepturilor cetăţenilor.  Consider că problema înscrierii acestor drepturi în Constituţie nu este un motiv de propagandă, ci o oportunitate.
Modificarile la Constitutie propuse de presedintele Basescu

PDL Iasi: nu e criza, e paradox

Raspuns la acest articol din blogul lui Catalin IVAN.

Catalin, am doua intrebari si te rog sa-mi raspunzi sincer.

Scenariu:

Esti presedintele pe judet al unui important partid. Sa-i spunem X.  
Esti parlamentar, dar ai pierdut de 2 ori la rand alegerile locale pentru Primarie si o data pentru Consiliul Judetean.
Vezi clar din voturile de la locale ca te situezi, procentual, sub partid.
Vezi clar din voturile de la locale ca in urban stai mai rau decat in rural.

In scenariul asta, intrebarile sunt:

1. Te-ai folosi de puterea functiei pentru a forta propria ta candidatura in colegiul-fief pentru partidul tau, colegiu aflat in mediul urban?

2. Daca ai pierde in acest colegiu, in conditiile in care toate celelalte colegii urbane au fost castigate, ai ramane la conducerea filialei?

Ghici ciuperca cine-i?

In aceste conditii, suna absolut bizar sa spui ca Dan Carlan are sprijinul partidului. Functia alfa a unui partid politic este ascensiunea la putere. Ce membru de partid sprijina un lider care se indreapta constant in sens invers? Si daca nici partidul nu-l sprijina, atunci cine? Conducerea centrala? Doar dezinformata… 

Hai sa ne uitam in Moldova la liderii filialelor locale ale PDL. Flutur la Suceava sau Gheorghe Stefan la Piatra – sunt oameni puternici, nu doar in filiala, dar mai ales in comunitatea pe care o reprezinta. Iar oamenii puternici au o voce puternica, care se va face auzita, de exemplu, la trasarea jaloanelor pentru marile investitii de infrastructura.

Din acest punct de vedere, nici voi nu stati mai bine, desi mi-as dori-o, strict in acest context. Nici Nichita nu are anvergura greilor locali ai PSD. Doar Fene… Trist nu?  

Iar la PDL? Dan Carlan e administratorul de bloc cu cele mai mari datorii la intretinere. E insa un paradox care nu socheaza pentru ca Romania este o tara a paradoxurilor. Exista insa un personaj cu tolerabilitate scazuta la paradox si influenta… decizionala. Speranta de normalitate in filiala PDL Iasi sta, se pare, exclusiv in acest personaj.

PDL Iasi: nu e criza, e paradox

Romania – Hrebe Land

Întrebat dacă susţine excluderea lui Gabriel Oprea din PSD chiar şi cu opoziţia puternică din partea organizaţiei din Ilfov, Victor Hrebenciuc a declarat: „Cred că va trebuie să desfiinţăm şi organizaţia ca să fie totul în regulă. ”

Victor Hrebenciuc a mai afirmat şi că „Emil Boc nu îşi permite să nu îl revoce din funcţie (pe Gabriel Oprea n.r.).”

Peste 200 de susţinători ai lui Gabriel Oprea din Organizaţia PSD Ilfov au protestat, astăzi, în faţa sediului central al PSD, împotriva deciziei de sancţionare a ministrului de Interne, pe care o consideră „nedreaptă”

SURSA & video: www.realitatea.net

E uimitor cat de natural e abuzul pe buzele acestui om. Reforma in PSD? Mai e mult pana departe. Mai e mult pana ca un ca Hrebenciuc va intelege ca daca un ou e stricat nu omori gaina. Mai ales ca e evident ca Oprea nu e „emanatia” Organizatiei PSD Ilfov, ci un cap si un sponsor al partidului plantat acolo de Centru.

Romania – Hrebe Land

De ce a intors spatele Stolo?

Stolojan a plecat din cauza miniştrilor băgaţi pe gât de PDL şi PSD

Theodor Stolojan le-ar fi reproşat colegilor de partid că nu poate continua mandatul de premier dacă nu are nici un cuvânt de spus în privinţa numirii miniştrilor, dar şi că s-ar fi renunţat prea uşor la negocierile cu PNL.

Decizia lui Theodor Stolojan de a renunţa la mandatul de premier cu care l-a învestit preşedintele Traian Băsescu i-a luat prin surprindere atât pe colegii săi de partid, cât şi pe şeful statului.

Potrivit unor surse din conducerea PDL, Stolojan a luat decizia de a renunţa la mandat duminică noapte, în jurul orei 23.00, după o întâlnire pe care a avut-o cu preşedintele PDL, Emil Boc, şi cu preşedintele PSD, Mircea Geoană. Întâlnirea era programată tocmai pentru a stabili, de principiu, nominalizările pentru posturile de miniştri în Cabinetul pe care urma să-l conducă. Nemulţumit de propunerile avansate atât de PSD, cât şi de PDL, Stolojan ar fi luat decizia să renunţe la postul de premier.

Imediat după întâlnirea cu Mircea Geoană, spun sursele, el l-a înştiinţat pe preşedintele Traian Băsescu asupra deciziei pe care a luat-o.

Ca urmare, Traian Băsescu l-a chemat la Cotroceni împreună cu Emil Boc, la această întâlnire stabilindu-se ca Stolojan să fie înlocuit de liderul PDL.

Surse din conducerea democraţilor au confirmat pentru Cotidianul că Stolojan luase decizia de renunţare la mandat duminică seară, la ora 23.00, motivul oficial fiind acela că „nu poate să-şi ducă la capăt angajamentele asumate la negocieri“. „Sunt compromisuri pe care oamenii de onoare nu le pot face, nu poţi să pui în aplicare decizii pe care alţii, dintr-o parte sau din alta, ţi le impun“, au declarat sursele citate, încercând să explice gestul lui Theodor Stolojan.

Articolul integral in Cotidianul

Daca intr-adevar asa s-a intamplat, jos palaria Stolo!

Cine a urmarit declaratia lui Stolojan prin care a renuntat la mandat, a observat probabil ca ex-premierul se exprima non-verbal mult mai puternic si mai apasat decat o faceau cuvintele. Avea miscarile stanga-dreapta ale unui urs infuriat, iar privirea era greu de indurat, chiar si prin sticla. Nu mai vorbea molcom, cumpanit – vorbea sacadat. 

In cuvinte, accentul a cazut greu, scrasnit pe „Pactul pentru Romania incheiat de aceste partide„. 

Daca Stolo a jucat teatru, cum vor spune cu siguranta unii, atunci omul asta si-a gresit cariera si poate da lectii la ATF. Mi-a placut enorm caracterizarea pe care un apropiat al premierului, Mircea Dinescu, i-a facut-o aseara la Realitatea: „un neamt care n-are ce cauta in politica noastra damboviteana” (citat aproximativ din memorie, oricum, asta e sensul). Il suspectez pe Dinescu de un imens subiectivism, dar suna credibil. Din pacate…

De ce a intors spatele Stolo?