Puzzle-ul Nasului

Randurile de mai jos sunt rezultatului citirii acestui articol.

E lung, foarte lung, dar CU SIGURANTA merita citit.

Nu, nu cred ca e imaginea completa. Lipseste, de-un exemplu, un actor major – influenta SUA. Nu vorbesc de chestii oculte, de intalniri secrete (desi mi-e greu sa cred ca nu au existat), ci de luarile de pozitii publice ale lui Mark Gitenstein sau Victoriei Nuland (ulterior reprezentant al SUA in problema Ucrainei – deci nu-i chiar oricine) pe teme de politica interna ale Romaniei – coruptia ca amenintare la siguranta statului e doar cel mai recent exemplu.

Lipsesc asadar, cred eu, multe si importante piese din puzzle. Dar „Nasul” a avut acces la cercurile inalte ale puterii si ceva, ceva adevar ar trebui sa fie in spusele lui.

Ce mi se pare de-o importanta capitala nu sunt personajele – pozitive sau negative. Ci jocul in sine. Care e cumplit, din perspectiva a ceea ce ni se serveste a fi stat de drept si democratie reprezentativa. „House of Cards” e sketch umoristic pe langa ce spune Moraru ca se intampla in Olimpul politichiei romaneste, acolo sus, dincolo de nori, unde ochii muritorilor de rand ca noi nu razbat.

Ca efect colateral, Klaus Iohannis mi-a devenit dintr-o data mult mai simpatic. Nu e din filmul lor, iar accesul lui la varful puterii e rodul hazardului generat de povestea cu votul din diaspora. In acelasi timp insa, aceasta calitate il face si un perfect spectator.

Anunțuri
Puzzle-ul Nasului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s