“Am impins copilul”

Băsescu: Dacă filmul cu copilul ar fi fost lansat cu 3 zile înainte de alegeri, ar fi fost mortal – Mediafax

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi seară, la B1Tv, că doar l-a împins pe copilul din imaginile de la mitingul din 2004 de la Ploieşti şi că, dacă filmul ar fi fost lansat cu trei zile înainte de turul II al alegerilor prezidenţiale, ar fi fost “mortal”.

Basescu a avut un contact cu copilul de la Ploiesti, dar nu a fost vorba de o lovitura. Este ceea ce credeam si eu, concluzia banala si de bun-simt a filmului cu care televiziunile ne-au inundat literalmente casele, vreme de cinci zile. Faptul ca trei sau patru din personajele pasive ale secventei au intors simultan capul in momentul “loviturii” arata ca acolo s-a intamplat ceva. Faptul ca nici unul din personajele amintite nu a schitat socul sau macar suprinderea, cumulat cu expertiza INEC care a atestat alterarea digitala a clipului arata ca ceea ce s-a intamplat nu e nici pe departe atat de grav pe cat s-ar fi vrut sa credem. Altfel, de ce sa “umbli” la un film daca acesta ar fi suficient de compromitator?

Am mai spus-o si o repet: in cazul campaniei anti-Basescu s-a adeverit, o data in plus, proverbul potrivit caruia “fiecare pasare pe limba ei piere”. Televiziunile au facut prea mult, au mers prea departe. Suficient de departe incat manipularea sa devina evidenta. Daca in turul 2 campania s-ar fi focusat pe alianta Geoana – Antonescu si mai ales pe solutia de guvernare “Johannis”, nu cred ca gafele lui Geoana ar mai fi fost suficiente ca el sa piarda.

Dar asa-i in viata: ce-i prea mult, strica. Iar “mai bine” este de multe ori “nenorocirea binelui”.

PS: Astept in continuare ca acei jurnalisti care au servit drept coada de topor sa plateasca. Nu juridic, ci profesional.

Îndosariat la:Mass media, Politice , Basescu, geoana, copilul din Ploiesti, INEC, Johannis

O aluzie la Ion Iliescu?

Băsescu va face presiuni publice pe instituţii pentru aflarea adevărului despre Revoluţie – Mediafax

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, la B1Tv, că nu-i va graţia pe cei găsiţi responsabili de decizii care au dus la împuşcarea unor oameni în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi că va face presiuni publice pe instituţiile statului pentru ca adevărul despre Revoluţie să se afle. “Este păcat, pentru că mare parte din responsabili sunt în
viaţă. Nu trebuie să piedem şansa de a afla adevărul”, a conchis Traian Băsescu.

Ma obsedeaza doua intrebari ale caror raspuns pare sa fie tabu:

1. De ce nu a existat la Cotroceni, pe timpul primului mandat Basescu, o comisie prezidentiala insarcinata cu descoperirea adevarului despre 1989?

2. De ce nu a existat la Cotroceni, pe timpul primului mandat Basescu, o comisie prezidentiala insarcinata cu descoperirea adevarului despre mineriada din 1991?

De ca Basescu a ales sa-l menajeze pe Iliescu? In cazul mineriadei cel putin lucrurile sunt extrem de clare, exista inregistrari video si martori. Se poate proba usor un atac la siguranta statului! Sa nu uitam ca minerii, in afara de macelul de pe strazile Bucurestiului, au dat jos un guvern!

Imi place sa cred, in acest context, ca declaratia presedintelui Basescu nu e intamplatoare si ca ea il vizeaza pe Ion Iliescu.

Îndosariat la:Decembrie 1989, Politice , Basescu, Decembrie 1989, Iliescu, mineriada

Basescu – la prima dezamagire din acest mandat

Băsescu: Nu voi mai călca la TVR cât timp Sassu e preşedinte – Mediafax

Preşedintele Traian Băsescu a declarat marţi seara, la B1Tv, că nu va mai merge în studiourile TVR la emisiuni cât timp preşedinte – director general al televiziunii publice este Alexandru Sassu, în semn de protest faţă de cum a fost tratat în timpul campaniei electorale.

Nu domnule presedinte, nu asta e solutia. Solutia e o noua lege a serviciilor publice de radio si televiziune care sa GARANTEZE profesionalismul si neutralitatea politica a acestor institutii. Nu ma astept sa ajungem la nivelul BBC-ului, dar macar sa ne propunem. Daca abandonam insa lupta, pierdem oricum.

Îndosariat la:Mass media, Politice , Basescu, Sassu, televiziune publica

Cine vorbeste?!

INTERVIU – Constantinescu: Nu am ştiut totdeauna ce să facem cu libertatea, societatea e în criză morală – Mediafax

Fostul preşedinte Emil Constantinescu afirmă, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că la Revoluţie românii au dobândit libertatea, dar nu au ştiut totdeauna ce să facă cu ea, aceasta fiind o probă pe care nu am trecut-o şi crede că societatea românească este caracterizată de o profundă criză morală.

Da, domnule presedinte, o parte dintre romani nu stie nici astazi ce-i libertatea si ce sa faca cu ea.
Sunt aceiasi romani, domnule Presedinte, care in numele libertatii v-au dat puterea in 1996, iar dumneavoastra, domnule Presedinte, n-ati stiut ce sa faceti cu ea.

Eu sunt unul dintre cei care v-au facut presedinte, domnule Constantinescu, si pentru care ati fost o mare dezamagire atunci cand, la sfarsit de mandat, ati declarat cu ochii umezi si vocea tremurata ca “M-a invins sistemul”.

In aceste conditii, cu tot respectul pentru statura dumneavoastra intelectuala, nu cred ca aveti dreptul sa emiteti astfel de judecati in absenta simetriei unei auto-judecati la fel de sincere.

Îndosariat la:Politice, Societate , 1996, Emil Constantinescu, presedinte, Societate

Stalin presedinte?

Majoritatea ruşilor admiră maniera în care Stalin a condus Uniunea Sovietică – Mediafax

Majoritatea cetăţenilor ruşi admiră maniera în care Iosif Stalin a condus Uniunea Sovietică, potrivit unui sondaj publicat vineri, pe fondul controversei privind imaginea dictatorului, înainte de cea de-a 130-a aniversare a naşterii sale.

Conform acestei anchete realizate de Centrul pentru studierea opiniei publice ruse (VTsIOM), 54 la sută dintre persoanele intervievate au declarat că apreciază pozitiv calităţile de lider ale lui Stalin, în timp ce 8 la sută sunt de părere contrară.

Pe de altă parte, 37 la sută au afirmat că au o atitudine pozitivă faţă de Stalin, în timp ce 13 la sută şi-au exprimat aversiunea faţă de fostul lider sovietic, născut la 21 decembrie 1879.

Conform sondajului realizat la începutul lui decembrie, pe un eşantion reprezentativ de 1.600 de persoane, 28 la sută din respondenţi au spus că sunt indiferenţi cu privire la Stalin, nivelul fiind mai ridicat în rândul tinerilor (38 la sută).

Pe de altă parte, 58 la sută dintre respondenţi au apreciat că Rusia de astăzi nu mai are nevoie de un lider ca Stalin.

În Rusia, fostul dictator este pe de o parte celebrat pentru victoria URSS în cel de-al doilea Război Mondial, pe de altă parte acuzat că este responsabil de moartea a milioane de persoane.

Deci 54% dintre rusi cred ca Stalin are tot ce-i trebuie ca sa fie presedinte, dar in acelasi timp 58% dintre ei considera ca Rusia nu mai poate avea un presedinte ca Stalin. “Vax” populi… Vladimir Putin seamana izbitor de mult cu tipul de lider stalinist. Vremurile insa sunt altele, nu mai e loc de CEKA si de cominternisti; e loc insa berechet pentru “baronii rosii”, “les nouveaux riches” – cum ii numeste Occidentul sau “oligarhii de stat” cum ii stim pe la noi.
Rusii l-au ales pe Putin doua mandate consecutive, iar cand Constitutia i-a spus acestuia “niet” pentru un al treilea mandat, rusii au votat presedinte marioneta politica a lui Putin, devenit acum premier.

Mama Rusia e ani lumina departe de ceea ce numim sistem politic democratic, in acceptiune europeana. In atari conditii, nu vad de ce te-ai zbate foarte tare in directia obtinerii unor relatii deiplomatice mai stranse cu Rusia?

Nimic bun nu vine inca de-acolo, in afara de gazul metan.

Îndosariat la:Extern, Politice , Rusia, Stalin, Putin, CEKA

Doua stiri… si o mare minciuna

Victor Athanasie Stănculescu şi-a lansat vineri cartea “În Sfârşit Adevărul” | REALITATEA .NET

Fostul ministru al Apărării, generalul Victor Athanasie Stănculescu, şi-a lansat vineri cartea “În Sfârşit Adevărul”. Evenimentul nu a avut loc într-o librărie, ci în spitalul penitenciar Jilava, acolo unde generalul îşi ispăşeşte pedeapsa primită în dosarul Revoluţiei de la Timişoara.

Suna bine, nu? Sau macar datator de speranta. In fiecare an, in apropierea aniversarii lui decembrie ‘89, cate un personaj mai mult sau mai putin implicat in evenimente/Revolutie anunta cate un titlu bombastic, de maniera celui de mai sus. Citind cartea, descoperi fie ca fie e un bluf editorial de tip tabloid (titlul vinde, atat conteaza), fie e un bluf editorial de tip tabloid plus cateva informatii aparent senzationale, dar provenind din surse dubioase, imposibil de verificat.
Aplicat pe cazul de fata: Stanculescu vorbeste de implicarea serviciilor secrete maghiare si rusesti. Adica agenturile de care vorbea Ceausescu… Se leaga nu? Suna veridic, macar la prima auditie, nu? Daca ma voi lovi de cartea respectiva o s-o cumpar.
Dar de la un individ ca V.A. Stanculescu nu ma astept sa spuna prea multe, din simplul motiv ca stie prea multe.

A doua stire e mult mai transparenta. E vorba de o declaratie a lui Ion Iliescu – omul care, asa cum ne-am obisnuit, spune lucruri grele, grave, dar cu o nonsalanta specifica relatarilor de eveniment monden:

Iliescu, la BBC: Dacă aş fi închis în dosarele Revoluţiei, ar protesta întreaga ţară – Mediafax

Fostul preşedinte Ion Iliescu afirmă, într-un interviu pentru BBC, că o eventuală condamnare a sa într-un proces legat de faptele de la Revoluţia din 1989 ar provoca un protest general în întreaga ţară. “Cei care ridică o astfel de problemă nu sunt oameni normali. Dacă cineva ar încerca aşa ceva, ar provoca un protest general în întreaga ţară”, a spus Ion Iliescu într-un interviu pentru BBC, atunci când a fost întrebat despre anumite păreri potrivit cărora el ar trebui să fie închis în legătură cu faptele petrecute în decembrie 1989 şi în vara anului 1990, atunci când demonstraţia din Piaţa Universităţii a fost reprimată cu ajutorul minerilor din Valea Jiului.

Acum revin si va intreb: mai are vreun rost sa cumperi cartea generalului Stanculescu?

Ce putem face? Ce trebuie: sa nu uitam ce vrem sa stim, altfel nu vom afla niciodata adevarul.

În urmă cu 20 de ani, la Bucureşti, începeau protestele care au dus la căderea comunismului – Mediafax

Unda de şoc a Revoluţiei de la Timişoara ajungea, în 21 decembrie 1989, la Bucureşti, locuitorii Capitalei, scoşi iniţial în stradă pentru un miting de susţinere a lui Nicolae Ceauşescu, dând lovitura de graţie regimului comunist.
În urmă cu 20 de ani, la Bucureşti, începeau protestele care au dus la căderea comunismului
Deşi protestele izbucnite în 16 decembrie făcuseră din Timişoara primul oraş liber al României, cu preţul multor jertfe omeneşti, Nicolae Ceauşescu, încă sigur pe eficienţa sistemului său represiv, a convocat în Bucureşti o mare adunare populară pentru a “înfiera” actele huliganice din oraşul de pe Bega.

În 21 decembrie, în faţa sediului CC al PCR s-au adunat mulţimi, ca de obicei perfect ordonate, purtând tablouri ale lui Nicolae Ceauşescu şi ale Elenei Ceauşescu şi pancarte care exprimau solidaritatea cu conducerea PCR şi dezacordul faţă de “acţiunile bandelor teroriste din Timişoara şi faţă de complotiştii străini aliaţi cu trădătorii autohtoni”.

Printre urale şi scandări se fac tot mai puternic auzite huiduieli şi fluierături. Imaginea lui Ceauşescu din acel moment – cu figura schimonosită de mirare şi frică, cu buzele încercând fără succes să articuleze câteva cuvinte şi cu mâna dreaptă ridicată – a fost transmisă în foarte scurt timp la televiziunile din toată lumea. Cu această imagine s-a întrerupt transmisia în direct de către Televiziunea Română.

După o scurtă pauză, Televiziunea şi-a reluat transmisia, continuând ca şi cum nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat, cu câteva imagini de închidere grăbită a marii adunări populare din Capitală. Ceauşescu mai apucase să anunţe suplimentarea cu câteva sute de lei a salariilor, pensiilor şi ajutorului social.

Ceea ce nu s-a putut vedea în secvenţele transmise de Televiziune, încă sub cenzura strictă a conducerii PCR, era un grup de muncitori de la Turbomecanica, care au strigat: “Timişoara, Timişoara!”, “Ai omorât copii nevinovaţi!”.

Iniţiativa lor coincide cu aceea a lui Nica Leon care, dintr-o altă parte a pieţei striga: “Traiască Timişoara!”, “Jos Ceauşescu!”. Explodează apoi şi o petardă. A fost clipa de stupefacţie pentru Ceauşescu şi ai lui, clipa în care semnalul Timişoarei se făcea auzit şi la Bucureşti. Mulţimea a început să fugă, ţipând, spre străzile din apropiere, abandonând steaguri şi tablouri. Cei mai curajoşi au încercat să se facă ascultaţi: “Nu plecaţi oameni buni, acum e momentul, hai să mergem la Intercontinental”, se auzea. Tot mai mulţi strigau: “Jos Ceauşescu!”, “Jos călăul!”, “Jos analfabeta!”, “Jos cizmarul!”, “Şi voi sunteţi români!”.

Continuare pe www.mediafax.ro

Îndosariat la:Ca sa vezi, Decembrie 1989, Politice , Iliescu, Victor Athanasie Stanculescu, Revolutie, 1989, mineriada

2010 negru pentru bugetari

EXCLUSIV În 2010, Guvernul i-ar putea trimite pe bugetari în concediu fără plată în fiecare lună pentru „un număr de zile” – Gandul

“Guvernul va avea în vedere un mix de măsuri pentru a atinge această ţintă”, a declarat pentru Gândul Andreea Paul (fostă Vass), consilierul pe probleme economice al premierului desemnat Emil Boc. Iar reducerea cheltuielilor se poate face “fie prin aplicarea legii pensiilor, a salarizării unice şi a restructurării agenţiilor, fie prin trimiterea în concediu fără plată a bugetarilor un număr de zile în fiecare lună”, a explicat ea.

Asa cum anticipam, incep sa apara semnalele legate de Romania economica a anului 2010. Dupa seismul care a lovit sectorul privat in 2009, a venit timpul ca si sectorul bugetar sa simta valul crizei. Cred ca masurile vor fi drastice, insa daca sunt luate cu cap si cumpatare si sunt sprijinite de bani din exterior, avem in sfarsit sansa reala, pentru prima data dupa 1989, sa modelam un aparat de stat corelat cu nevoile reale ale statului, si nu supradimensionat ca pana acum.
Urmeaza sa vedem costurile sociale. Daca economiile europene isi revin conform estimarilor din 2009, solutia financiara pentru bugetarii afectati de restructurari ar putea fi, din pacate, pe cat de simpla, pe atat de dura: munca in strainatate.

Îndosariat la:Diverse, Politice , 2010, bugetari, criza, Vass

Presedintele jucator a prins PSD in off-side

Marian Sârbu: Cred că ne putem asuma ministerul Muncii | REALITATEA .NET

E bine să fim la guvernare, chiar şi cu un ministru. Aşa a spus vicepreşedintele PSD, Marian Sârbu, pe care preşedintele Traian Băsescu l-ar vrea la şefia ministerului Muncii. Sârbu a precizat că nu va accepta nicio ofertă până nu are acceptul partidului. Problema va fi discutată în şedinţa Comitetului Executiv al partidului care se desfăşoară la această oră şi care stabileşte strategia PSD pentru următoarea perioadă.

Da, stim cu toti ca exista tensiuni si frictiuni interne puternice in PSD. Sau, cum le place lor sa spuna, sunt (deodata) un partid cu o puternica democratie interna (sic!).
Pe mine altceva ma distreaza: si anume ca pozitia lui Sirbu nu e o “actie” ci o reactie. Mai precis, al treilea pas cronologic dupa:
Pasul 1: mentionarea de catre Traian Basescu a calitatilor de ministru ce-l recomanda pe Sirbu pentru un post anume in Guvern.
Pasul 2: confirmarea de catre conducerea PDL, prin declaratia lui Blaga, a competentelor ministeriale marca Sirbu.

Prin urmare, tot Base face agenda PSD-ului, chiar si dupa declararea intrarii triumfale in opozitie a acestui partid.

Îndosariat la:Politice

Stim ca nu stim…

Scandal la Parlament la un simpozion organizat de Ion Iliescu pe tema Revoluţiei Române | REALITATEA .NET

Nervii s-au încins la Parlament în timpul unei dezbateri organizate de Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989. Unul dintre revoluţionari, Dumitru Dincă a început să critice pe un ton vehement un film prezentat în timpul simpozionului. Ion Iliescu şi Petre Roman au încercat în zadar să-l calmeze.

Merita vazute secventele cu Dinca. E un om care n-a facut nici avere si nici cariera din Revolutie. E persoana publica doar anual, la aniversarea “evenimentelor”. In anul de gratie 2009, la 20 de ani de la Revolutie si/sau evenimente, omul asta si-a iesit din minti. Acuza masluirea adevarului printr-un film (?), nu stim care, film care ignora ziua de 21 decembrie, trecand direct la 22. Acuza impostura in asumarea statutului de revolutionar de catre unii. Pe altii ii acuza de furt, din sediul C.C….

“Ba, lasa istoria sa…”, se aude o voce pe fundal. Nu stim ce ar trebui sa faca istoria. Stim insa ca au trecut 20 de ani de la Revolutie. Sau au trecut 20 de ani de la “evenimente”?

Stim ca inca nu stim ce s-a intamplat atunci. Chipul zambitor si vocea molcoma, national-reconcilianta a tovarasului Iliescu imi dau fiori mai reci ca niciodata. Intr-o tara fireasca istoria ar fi scris deja primele carti. Nu tot adevarul, e prea devreme, dar macar franturi relevante. Cum ar fi raspunsul la o intrebare naucitor de simpla: CINE si DE CE a tras in oameni DUPA executia sotilor Ceausescu?

“N-am intrat in detalii… Am vorbit pe ansamblu”, spune Iliescu. Apoi il invita la calm pe vulcanicul Dinca: “Nu cu explozii (de furie, nervi) rezolvam. N-ai decat sa iei cuvantul in mod firesc, ordonat, organizat…”.

INGHET. Mi se intoarce stomacul pe dos. Am mai auzit asta. Din gura aceluiasi personaj. “…in mod firesc, ordonat, organizat…”. Unde? La Bucuresti. Cand? La mineriada. Mai precis, dupa terminarea dezmatului proletar, la momentul trimiterii inapoi in Vale a “aparatorilor democratiei”, dotati cu tarnacop, bata si lampas. Secventa e aici, de la 0:45.

Este stupefiant cum orice marsavie legata de numele lui Ion Iliescu se topeste primavaratic in zambetul national-reconciliant al acestui om. Revolutia, mineriada din 91 si mai ales tacerea adanca, ferecata cu zeci de lacate, ce acopera adevarul despre evenimentele amintite dau masura puterii fenomenale, discretionale pe care acest om o are in continuare, nestirbita, neclintita, in Romania. Nici regimul CDR-Constantinescu, nici primii ani ai guvernarii PDL-Basescu nu par in stare sa-l atinga pe acest om. Sau poate nu asta-i scopul? Sau poate, ma gandesc cateodata, Ion Iliescu este beneficiarul unui soi ragaz, a unui time-out care va expira la sfarsitul existentei sale biologice?

Au trecut 20 de ani.
Repet: stim ca inca nu stim mai nimic. Atat.

Îndosariat la:Alergia Romania, Politice

Cum va arata 2010? (2)

3. PARTIDELE POLITICE: PDL

Are 4 ani la dispozitie sa produca un candidat la presedintie viabil. E posibil ca acest om sa fie chiar premierul PDL post-criza, adica post-Boc. In mod ideal, PDL are nevoie de doi oameni, care sa asigure si noua conducere la varf a partidului. Daca Basescu va castiga lupta cu propriul sau partid, vom avea sansa de a vedea in primele randuri nume noi si foarte noi, tineri necunoscuti din esalonul politic secund al partidului. Pentru PDL testul, trecut cu succes cred, au fost alegerile parlamentare. Piesele grele ale partidului, cum sunt Blaga, Berceanu sau Videanu vor trebui sa accepte locuri inca foarte importante, dar in planul secund al puterii. Fara aceasta reforma interna, PDL va avea soarta PSD-ului din 2000. PDL isi va schimba numele in Partidul Popular (PP) si are astfel o sansa imensa de a inghiti pe nevazute o buna bucata din PNL si nu numai (vezi grupul tot mai consistent numeric al parlamentarilor independenti).

4. PARTIDELE POLITICE: PSD

Vine un cutremur in PSD. In martie sau mai devreme. L-a anuntat oficial chiar Ion Iliescu, dar se vorbeste tot mai insistent de un Congres extraordinar chiar mai devreme de luna martie. In opinia mea PSD va deveni proprietatea asa-numitilor “baroni locali” – Mazare, Oprisan, Vanghelie, Nichita etc Vom vedea nuantari tot mai pronuntate a pozitiilor fata de actuala conducere, in sensul indepartarii pas cu pas de echipa perdantilor. Hrebenciuc va supravietui, ca intotdeauna. Geoana va fi cel sacrificat politic. O sa fie distractiv. Condus cu mana de fier a baronilor locali, beneficiind de resurse financiare net superioare oricarui alt partid si avandu-l ca strateg sef pe Ion Iliescu si pe Nastase ca presedinte de partid, PSD va deveni cea mai puternica formatiune politica din Romania. Ce nu va putea convinge, va cumpara. Ce nu va putea cumpara va distruge. Totul depinde insa de cat de inteligenti politic vor fi romanii.

5. Partidele politice: PNL

Odata cu reorganizarea teritoriala a Romaniei (dispar judetele, apar regiunile) vor fi redesenate si colegiile electorale. Se adauga la asta parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari – si atentie! Intrebarea de la referendum vorbea de “maxim 300″. Pot fi chiar insa mai putini!

Urmand reteta brevetata chiar de PNL, PDL va avea grija sa creioneze noile colegii in favoarea partidelor mari si in defavoarea partidelor mici. Un PNL care are deja disidenti in randurile sale (vezi gruparea Tariceanu) si care va fi amenintat sa fie scos din Parlament ca rezultat al alegerilor organizate dupa noua formula fie va face implozie, fie se va uni, integral sau partial, cu PDL, constituind noul pol de dreapta. Solutia cea mai eleganta va fi probabil o formula similara celei PSD+PC. Iar alianta astfel oficializata (PDL+PNL) se va topi natural in noua identitate de PDL, partid ce va deveni foarte curand Partidul Popular. Daca va ramane ceva din PNL in urma acestui proces, atunci acel ceva cu siguranta nu se va mai regasi in Parlamentul Romaniei, iar tara va avea astfel doua partide istorice de muzeu: PNTCD si PNL. Sansa PNL se numeste Crin Antonescu. Daca Antonescu reuseste sa traga dupa el partidul spre pragul de 30% isi va putea negocia altfel viitorul. Oricare ar fi formula de conducere a PNL, sper ca acesti oameni sa inteleaga o data pentru totdeauna ca aliatul lor nu poate fi PSD. Intr-o formula politica articulata pe alianta naturala dintre PDL si PNL, Crin Antonescu poate deveni usor candidatul dreptei romanesti la viitoarele alegeri prezidentiale. Si favoritul acestor alegeri, in afara unor schimbari dramatice de leadership in PDL si PSD.

Îndosariat la:Politice