Nu ma deranjeaza polemica, dar voi acorda o atentie speciala unei discutii incepute pe blogul jurnalistului Lucian Postu. De ce? Pentru ca o consider o particularizare interesanta a unui fenomen general pe care il intalnim in presa noastra romaneasca cea de toate zilele.
Totul incepe cu o postare a domnului Postu pe blogul din dotare, in data de 29 ianuarie 2009. Reproduc integral textul, pentru o mai usoara urmarire a “firului epic”.
Molima Astărăstoaie
By Lucian Postu
Da, e vorba de prezidentu’ nesimţit al colegiului semi-călăilor feudali, tăticu’ iubitor al holerei în halat alb, rectoru’ îndulcitor al universităţii fecalifere de omucid legal şi organizat, jupînul tupeist al comisiei prezidenţiale de reformă prin ornare a tuberculozei cu stetoscop, marele dialogator social al rahatului-praf şi măiestrul realizator de emisiuni tv zoologice şi de împăiere a pîntecăraiei medicale.
Fiind doctor de morţi, această mortăciune morală n-are nici o apăsare şi nici o ruşine să apere pînă în pînzele negre molima animalică, dar cu chip de oameni, care sufocă de atîţia ani sănătatea şi viitorul românilor. Cu creierul formolizat şi cu obrazul porcificat, acest strigoi piţigăiat nu e nici măcar om. E vîrful purulent, îmbrobodit în dantelă putredă, al molimei pe care o apără aşa cum ştie el : cu rîvna mecanică şi alienată a unui vîrf de furuncul supra- infectat. Care ştie că nu poate supravieţui fără infecţia generalizată pe care o păstoreşte.
Şi fiincă această infecţie trebuie să poarte un nume, i s-a spus molima Astărăstoaie.
I-am raspuns d-lui. jurnalist Lucian Postu:
Alin CIUBOTARU spune:
17 februarie 2009 la 2:14 pm
Il cunosc pe profesor fara a-i fi subordonat, student, nu sunt nici macar medic sau cadru didactic.
Si cred ca furia pe ca o manifesti fata de sistem, in general, exista si in el, doar ca se manifesta altfel.
Injuri un om care s-a luat la tranta cu marii spagari ai UMF-ului, care au facut din universitatea respectiva o fabrica de diplome.
Injuri un om de o verticalitate morala de-a dreptul exotica in nenorocirea asta de tara.
Injuri de asemenea un legist care stie cu adevarat meserie.
Injuri un om care apara medicii chiar si atunci cand gresesc pentru ca ESTE DE DATORIA LUI SA O FACA, in calitate de presedinte al Colegiului Medicilor.
Injuri de asemenea un care este in egala masura preocupat de drepturile pacientilor, din perspectiva relatiei medic-pacient. Putina lume stie ca prof. Astarastoae e un pionier al bioeticii in Romania, o disciplina “grea” in tarile civilizate.
Nu-ti cer sa-mi dai dreptate, dar te rog sa te documentezi mai adanc. Oameni ca prof. Astarastoae au multi dusmani, ai grija la selectia surselor de informare.
Succes!
…si replica domnului Postu:
Lucian Postu spune:
18 februarie 2009 la 2:51 pm
Stimate Alin Ciubotaru,
Apreciez tonul echilibrat al comentariului, dar depling naivitatea induioshatoare a pledoariei (daca despre naivitate e vorba ). Cred ca pledezi pentru Iliescu impotriva lui Ceausescu. Sau pentru tuberculoza contra holera. Exista insa si terapii reale. Chirurgicale sau nu…
P.S. Iar daca a spune holerei pe nume inseamna a injura, va urez, cu parere de rau, o holera placuta…
Ii voi raspunde aici domnului Lucian Postu, atat deoarece un simplu comentariu pe postul dumnealui nu-mi este suficient ca spatiu, cat si pentru ca ma intereseaza pe fond subiectul tratat.
In primul rand, domnule jurnalist Postu, chiar si in conditiile in care un om ca profesorul Astarastoae nu valoreaza pentru dvs. mai mult decat “o mortaciune morala” – chiar si asa e de datoria dvs. sa-i rostiti corect numele. E “Astarastoae”, nu “Astarastoaie“.
Nu sunt un amator, dar pot aprecia pamfletul, ca specie jurnalistica. Ca forma, va apropiati, poate, de pamfletari celebri, ca Pamfil Seicaru de exemplu. Spun “poate” pentru ca, de la un anumit nivel in jos, toate vorbele miros pentru mine la fel de urat – e un handicap pe care mi-l asum. Totusi, dincolo de forma, nu reusesc sa vad continutul, atat in post-ul dvs. cat si in comment.
Eu v-am spus, cu “naivitatea mea induiosatoare”, cateva lucruri clare, din lumea reala, care pot fi adevarate sau nu. La dvs. gasesc in schimb o abundenta de “epitete” care, intocmai ca o tumoare, imbraca un “tesut” viciat. E oare pamfletul scutit de nevoia de a avea un fond? E suficient ca forma urat mirositoare sa imbrace… vidul?
Intrezaresc totusi o aluzie catre cazul Slatina: “această mortăciune morală n-are nici o apăsare şi nici o ruşine să apere pînă în pînzele negre molima animalică, dar cu chip de oameni, care sufocă de atîţia ani sănătatea şi viitorul românilor”.
Bun. Hai sa vedem ce a spus profesorul Astarastoae despre cazul de la Slatina. Versiunea lunga a raspunsului o gasiti intr-un interviu publicat de “Gandul”. Pe scurt, profesorul enunta urmatoarea idee principala: Ministerul si-a desfasurat ancheta intr-un mod neprofesionist, a fost un gest mediatic mai degraba decat un gest profesional. Ancheta trebuie sa apartina in primul rand organismului competent, prin lege, iar acest organism este Colegiul Medicilor.
Va reamintesc cum a inteles ministrul Bazac sa-si desfasoare ancheta: a aterizat inopinat la Slatina, in miezul noptii, cu un set complet de reporteri TV si de presa scrisa. Cititi aici cum a fost tratat un caz similar intr-o tara normala, cum e Franta.
Atunci va intreb pe voi si pe dvs. dl. Postu: asa se face profesionist o ancheta? In miez de noapte si mai ales cu presa dupa tine? Si daca nu, atunci unde anume greseste profesorul Astarastoae?
Si daca nu greseste, e acceptabil, in numele libertatii presei, ca numele lui sa fie astfel murdarit de catre cineva care se revendica a fi mai mult decat un jurnalist de… gunoi?
In ceea ce priveste subiectivismul opiniilor mele, o aluzie pe care nu uitati s-o strecurati in raspunsul dvs., va repet: nu sunt ruda, angajat, coleg cu dl. profesor. Nu sunt medic si nu depind in nici un fel, financiar sau profesional, de Domnia (sic!) sa.
Mai mult, sunt chiar din “tabara” dvs. Sunt absolvent de Jurnalistica si am profesat in Iasi, pana in momentul cand dezgustul de mizeria din aceasta meserie (atat morala, cat si materiala) m-a determinat sa aleg un alt drum.
Si o ultima “dezvaluire”, ca sa-mi intelegeti pornirea.
Mama mea este doctorita Ciubotaru Elena. Iar articolul “In coma la usa stomatologului” a fost headline in Ziarul de Iasi, atat online cat si in editia tiparita. Am trait pe pielea mea frustrarea, mania si neputinta de a lupta impotriva neadevarului din presa, scris doar pentru a vinde trei numere in plus. Nimeni nu a luat in seama ancheta celor indrituiti sa traga concluziile. Nimeni din spatiul public nu a aflat adevaratele cauze ale comei acelui om. Mama mea s-a ales, pe langa saptamani de stress si chin, doar cu scuzele (personale, nu publice) ale doamnei decan Forna, care a recunoscut ca s-a pripit in declaratii. Am vrut sa dau Ziarul de Iasi in judecata. Ei bine, am aflat cu aceasta ocazie cine este Nicolae Manoliu, autorul articolului: un nume fictiv cu care Ziarul de Iasi semneaza articolele riscante. Legal, nu am putut face nimic. Drept la replica poate? Deontologia spune ca dreptul la replica va fi publicat in acelasi loc din pagina si va avea aceeasi marime ca articolul initial. Ati vazut dvs. domnule Postu, vreodata in Romania, drept la replica in headline?
Educatia si bunul simt ma impiedica sa sarjez in aceeasi maniera urat mirositoare in care dvs. vorbiti, sub acoperirea unei specii publicistice, despre profesorul Vasile Astarastoae. Dar va marturisesc cu toata sinceritatea ca regasesc in dvs. exponentul clasic al “jurnalistului” (si imense sunt ghilimelele aici) superficial, autosuficient, nedocumentat, care se multumeste sa-si injecteze in vena drogul numit “a 4-a putere in stat”. Si, ca orice dependent de drog, sunteti vulnerabil si manipulabil.
E si vina sistemului educational ca permite ca oameni ca dvs. sa ajunga formatori de opinie. Nu va dati seama cat rau faceti, individual oamenilor, dar si societatii, prin modul imoral si amatoristic in care intelegeti sa va faceti meseria.
Revenind la subiect, profesorul Astarastoae nu e cu siguranta un sfant. Dar nici legitimatia de “presar” nu e suficienta, moral vorbind, pentru a arunca laturi pe numele si reputatia unui astfel de om. Libertatea de exprimare nu e echivalenta cu libertinajul mediatic, stimabile domn jurnalist.
PS: “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. (Constitutia Romaniei, art. 30 – “Libertatea de exprimare”)
EDIT: Povestea continua si se incheie, din punctul meu de vedere, cu urmatoarele doua comentarii:
Lucian Postu spune:
19 februarie 2009 la 6:42 pm
Sărmane domn Ciubotaru,
Te compătimesc sincer, dar nu prelung. Nu-mi mai pierd timpul să-ţi explic diferenţa dintre pamflet şi anchetă, dintre Astărăstoaie şi Astarăstoae, dintre jurnalismul pe care l-ai învăţat la “Cuza” şi cel adevărat, dintre frustrările dumitale mocnite şi civismul veritabil ş.a.m.d. Nu uita însă vechea recomandare antică pentru cizmari : nu mai sus de gleznă… Holeră plăcută în continuare ! Şi nu mă mai deranja, pînă nu te trezeşti.
…si replica:
Alin CIUBOTARU spune:
19 februarie 2009 la 10:33 pm
Nici o grija, nu voi mai deranja… 
Voi medita in schimb la “vechea recomandare antică”, din perspectiva relevantei pleonasmului asupra nivelului de educatie in cazul unui individ care activeaza -stangaci, abrupt, dar activeaza- intr-o disciplina vecina filologiei totusi. As rade, daca n-ar fi asa de trist.
Dar rad cu lacrimi vazand cum treceti de la pronumele de politete la adresarea “per tu”-stica imediat ce va simtiti atacat. Respectul e un reflex declansat senzorial, nu prea are legatura cu ratiunea la dvs., nu-i asa? 
Cat despre pregatirea mea, in afara de partea teoretica pe care dvs., in traditie bolsevica, o desconsiderati aprioric, la “Cuza” am invatat jurnalism “practic” de la oameni ca Ovidiu Simonca, Al. Lazescu sau Daniel Condurache. Nu am retinut nimic despre pregatirea dvs. totusi.
In fine, va las pe dvs. sa fiti “jurnalist adevarat”, mie zau ca mi-ar fi rusine de un asa rol. Multa sanatate si dvs, si… sevraj placut. 
Si-au dat cu parerea lor: