Ma mananca o-ntrebare… Ce-i mai bine sau ce-i mai putin rau: „miorita” sau „Don Quijote”?
Lună: mai 2009
Derapaj la Carcotasi
Mi-a venit greu sa-mi cred urechilor si mintii ce au produs in aceasta dimineata Carcotasii:
Carcotasii au aflat raspunsul la o intrebare care ii macina pe barbati de cand lumea: „Ce-si doresc femeile?”. Pe cat de simplu, pe atat de amuzant: „O vacanta de vis in Pula! Oras in Croatia”.
Asta e tema si toata dimineata au marsat pe ea, de ma apucase la un moment dat o sila imensa fata de doi oameni pe care altfel ii plac foarte mult. Nu-s puritan, dar totusi 2 ore sa auzi la radio numai puli parca e un pic cam mult.
Si lucrurile nu s-au oprit aici
Pentru ca hazul sa fie general, Serban, Misu si Dezbracatu’, dornici de a promova turismul din Romania, au hotarat sa incerce infratirea dintre un oras romanesc si unul croat. Si ce alaturare mai buna decat Pula si Baicoi s-ar fi putut gasi? Conform declaratiei Primarului din Baicoi, demersurile pot incepe imediat dupa finalizarea unui alt proiect aflat pe rol: „noi ne-am gandit sa ne unim cu comuna Floresti, care este langa noi, si sa facem o localitate mai mare si sa-i zicem Flocoi”.
Concluzia? Simplu:
La finalul programului, dintre sutele de mailuri primite, Carcotasii le-au premiat pe Iuliana Muraru si Lenuta Motorca. Amandoua se vor lua de manuta si se vor duce in Pula. De unde le asteptam cu poze si multe povestiri!
Repet: nu-s puritan, dar trebuie sa exista o masura in toate. Nu pot decat sa sper ca saltul de la umor fin, subtil, aluziv al Carcotasilor la porcaiala tip „Vacanta Mare” e doar un derapaj trecator.
N-am ce orasul meu sa zic mai multe…
PS: In cazul in care vreti si audio…
Umorul lui Becali
Sosit la procesul prin care cere ridicarea interdicţiei de a părăsi localitatea, Gigi Becali şi-a lăsat astăzi, mai mult de o oră, maşina care a fost furată în ianuarie, cu motorul pornit, fără a fi supravegheată, în faţa Judecătoriei Sectorului 1, după care s-a prezentat în faţa instanţei.
Nu-l credeam pe Becali in stare de un umor de o asa de buna calitate. :))
Articolul integral aici.
Obositi de greva…
Jur, vesela zi!
Si nimic mai ironic pe lumea aceasta decat viata insasi.
I’auzi ia belea la teza unica:
Unul dintre subiectele la teza la română pentru elevii claselor a VIII-a a fost analiza unui text din ”Triumful talentului” de Ion Luca Caragiale, schiţă bazată pe două personaje cu nume similare Ghiţă Niţescu cu Niţă Ghiţescu. Cei doi sunt confundaţi în urma unui examen la caligrafie, creându-se, în acest fel, o situaţie hilară. Cele două nume au fost confundate, însă, şi de cei care au redactat subiectele, iar pe foaia de teză Ghiţă a apărut, din greşeală, în locul lui Niţă.
Sa mai comentez? Mai are rost?
Doar atat: nu Eminescu ci Caragiale e scriitorul nostru national. Natural!
Fragmentul buclucas din „Trimful talentului” il gasiti aici. Merita citit!
…care este si demite
Vanghelie, zis si „Marean”, zis si „Almanahe”, zis si „care este”, zis si „opriti gratarele, vorbeste domnu’ Geoana”…
Vanghelie zis si „carevasazica care nu-l inghite pe Madalin Voicu” – alta poama si asta, dar barem are toate literele acasa.
Vanghelie… zis si facut. L-a demis pe Voicu.
Vesel sunt si la mai mare doresc PSD-ului, poate da Dumneze si se curata.
Dar, gandindu-ma la cine pe cine mai demite in ziua de azi (ca si-n aia de ieri, a comunismului proletar adicatalea), mi-a crescut in minte o intrebare:
Ce poate fi mai umilitor decat sa te conduca Marean a lui Vanghelie?
Raspuns: Sa te demita Marean a lui Vanghelie.
Cu cine va tine „morsa competenta”?
Raspund aici unei intrebari deschise lansate pe blogul lui Ioan T. Morar:
Oare cu cine va ţine morsa competentă în campania care vine?
Cine e „morsa competenta” e usor de aflat, daca nu stiati va ajuta Google. E domnul jurnalist Bogdan Chireac, etichetat magistral-umoristic de maestrul Andrei Plesu.
Stati linistit domnule Morar, nu toata lumea uita. Partea tragica in toata povestea asta e ca Mr. Chireac, morsa sau nu, e daca nu mai competent macar mult mai bine documentat decat majoritatea limbricilor cu pix din distinsa noastra presa.
Cu cine o sa tina? Eu un pic mai complicat raspunsul, cred eu si implica cel putin trei scenarii…
Scenariul 1:
Anul asta morsa va sta o tura sau va manipula discret si/sau indirect. Asta pentru ca e doar lichea, nu si prost. Ma astept sa emita opinii pertinente despre actori politici secundari, in incercarea de a-si recladi capitalul de incredere si izul de impartialitate. Asta e scenariul in care el isi decide singur miscarile.
Scenariul 2:
In scenariul in care, s-avem iertare de expresiune, in alte maini sunt boasele domniei sale, atunci el va tine cu cine i se va spune sa tina. Mainile inclestate pe boase sunt si mainile pline cu bani, iar banii (se vede cu ochiul liber) tind sa se alinieze cuminti in spatele unei si mai mari lichele, domnul Crin Antonescu. E vorba de banii lui Patriciu, dar si de cei ai mogulilor media Voiculescu si Vantu. Si Becali va contribui cred, pentru a se razbuna pe un Traian Basescu care „l-a tras in teapa”, dupa cum s-a exprimat marchizul de Pipera.
Scenariul 3:
Dl. Chireac e prea inteligent sa creada ca mai vinde marfa jurnalistului independent. Prin urmare, se va arunca total, kamikaze in lupta electorala din acest an, de partea acelui partid sau persoana care ii va garanta un post in Guvern, in diplomatie sau macar un job de consilier de nabab. Cum usa lui Base ii e cu noua lacate ferecata, iar Geoana nu prea conteaza – ghici ciuperca ce-i? Evident, din nou, licheaua cu nume de floare.
Raspuns final: Morsa va tine cu Antonescu.
Un nou atac la Raiffeisen Bank
Vine sub forma urmatorului e-mail:
===========================
Stimate client,
Raiffeisen Online:
Un operator al departamentului de relatii clientii a incercat contactarea dumneavoastra telefonic dar fara success.
Va rugam accesati Raiffeisen Online
si verificati datele de contact.
Aveti 1 mesaj necitit(e) in Raiffeisen Online sectiunea mesagerie interna.
Va multumim pentru intelegere !
Raiffeisen Online: Reusim impreuna.
Stimate client,
Raiffeisen Online:
Un operator al departamentului de relatii clientii a incercat contactarea dumneavoastra telefonic dar fara success.
Va rugam accesati Raiffeisen Online
si verificati datele de contact.
Aveti 1 mesaj necitit(e) in Raiffeisen Online sectiunea mesagerie interna.
Va multumim pentru intelegere !
Raiffeisen Online: Reusim impreuna.
===========================
Zonele de text subliniate sunt link-uri catre http://port0143-aci-adsl.cwjamaica.com/localhost/ (mai bine nu intrati).
Monstri sacri vs monstri sociali
„Stii de ce nu merge tineretul la teatru? Pentru ca tinerii vor sa se distreze, sa scape de stress.”
Asa mi-a spus zilele trecute, folosind tonul obisnuit al unei constatari banale, un tanar pe la 25 de anisori, cu studii potrivite si inteligenta peste medie.
Daca am fi fata in fata, as face acum o pauza, asteptand o reactie pe chipul vostru. E blog, asa ca introducem trei puncte de suspensie si trecem mai departe.
E un lucru absolut banal si unanim acceptat, dupa umila mea parere, ca teatrul, opera, filmul, literatura si orice forma de arta este o modalitate, mai mult sau mai putin elevata, de distractie. Mi-am inghitit cu greu vorbele cand am vrut sa-i spun tinarului respectiv ca doar actorii se duc la teatru sa munceasca, restul lumii e acolo tocmai pentru a se distra.
Nu zic, teatrul – arta, in general- educa, formeaza, modeleaza etc. Dar functia principala a artei este cea de a distra publicul!
Cred ca orice societate are monstrii ei, social vorbind. Aberatii culturale, disfunctionalitati inexplicabile – sunt alte doua denumiri posibile. Cu cat mai tanara si mai neasezata e societatea, cu cat mai tanar istoric e poporul, cu atat monstrii sociali sunt mai numerosi, iar lucrarea lor mai perversa. Tinarul meu amic mi-a aratat un astfel de monstru. Pentru ca el reprezinta un curent de opinie, majoritar in randul tinerilor, potrivit caruia „teatrul nu e distractie”. Dar daca nu e distractie, atunci ce e sau ce altceva ar putea fi? Prilej de etalare a celor mai scrobite toale? De legitimare culturala a „nouveaux riches”? Aiurea! Daca teatrul nu mai distractie atunci teatrul e condamnat sa se transforme (habar n-am in ce s-ar putea transforma) sau sa dispara.
Problema e simpla. Teatrul e, in esenta, o relatie de comunicare unidirectionala: dispre scena, catre public (e mult mai mult de atat, dar simplific si tehnicizez pentru a diagnostica mai simplu si mai clar problema). Scopul acestui act de comunicarea este distrarea (in sensul lui „to entertain”, nu a hlizitului, ca si tragedia tot teatru se cheama) publicului (receptorul) de catre actori (emitatorul). Distrarea este efectul transmiterii unui mesaj dintre emitator spre receptor. In cazul nostru, e usor de inteles ca acest mesaj isi pierde pe drum intelesul.
Doua sunt cauzele posibile, conform teoriei comunicarii. Primo: bruiajul – nu cred ca e cazul. Secundo: emitatorul si receptorul cu folosesc acelasi „algoritm de decodare” in transmiterea si, respectiv, receptia mesajului.
Cu alte cuvinte: ori a devenit teatrul o forma de arta tot mai ermetica, mai impotenta in a se face inteleasa; ori nu mai avem un public suficient de educat sa poata decoda mesajul artistic si, astfel, sa se distreze.
Eu unul cred ca ambele cauze sunt valabile, completand impreuna un cerc vicios.
Imi aduc aminte ultima piesa de teatru pe care am vazut-o la Nationalul iesean. Habar n-am autor, titlu sau subiect – s-au sters cred inca de a doua zi. Imi aduc aminte, vag, multe dudui si nenea sumar imbracati, un dans bizar care mima actul sexual si… cam atat. Am cascat copios. Sunt convins ca mesajul artistic exista, dar ce folos daca prea putini il puteau intelege? In aste conditii, paseismul e la el acasa (tocmai ce-mi povestea cineva despre cum a plans in hohote la Gala UNITER, cum dispare o generatie de aur, cu monstrii ei sacri, si cum nu ramane nimic in loc etc)
Pe de alta parte, scoala romaneasca nu resuseste sa trezeasca in elev/student apetitul pentru cultura, la fel cum esueaza lamentabil in a-l invata pe elev cum sa invete. De fapt, e inutil sa mai vorbim de scoala cand exista suficient de multe cazuri in care scoala nu resuseste macar sa alfabetizeze. Am vazut cu ochii mei analfabetism in lucrarile unor studenti, stiu foarte bine ce spun.
Tragem linie si adunam.
Mesajul artistic e prea elevat, publicul e slab educat si nu-l intelege. Teatrul devine incet o arta de nisa pentru a supravietui, publicul larg se va indeparta tot mai mult. Si astfel, cercul erorilor se inchide. La fel si teatrele, in curand. Si opera, si salonul cu simeze, si muzeul, poate si biblioteca. Traiasca berea!
PS: Cu prima ocazie vreau sa-i spun tinarului meu amic ca, la inceputurile lui, teatrul era moca, in aer liber si scena pe butoaie. Asa s-a jucat prima data Shakespeare, de pilda, si pot jura ca era al naibii de distractiv.
Fara opinie
N-am ce scrie despre 1 Mai.
Nu pentru c-as fi pro sau contra, pur si simplu n-am o opinie despre. Berea ma baloneaza, micii ma lasa indiferent, iar la Vama n-am fost niciodata si mi-a cam trecut vremea.
………………………………………..
Un post ca asta o fi spam? O fi. Dar e si reconfortant-exotic, intr-o lume unde toata lumea are o opinie la minut despre oricine si orice.
Nu ma intrebati ce si cum, probabil miroase a vacanta.
Chestii, socoteli... 