Raspunsul lui Serban Huidu

Mi se pare exagerat sa judeci o intreaga istorie a unei emisiuni matinale dupa doar doua motive!

Presedintele are metehnele lui si asa cum lui Nastase i s-a spus ani de zile ca ar fi homosexual, tot asa si Basescu a primit apelativul de betivan!

Nu e singurul presedinte care are astfel de porecle: presedintele Frantei e afemeiat si nu-l iarta nimeni din presa pentru asta, presedintele Bush nu era prea stralucit la minte si nimeni nu l-a ratat, Berlusconi e pitic, si pana si ai lui de la televiziuni rad de chestia asta!

Noi nu radem de un defect fizic ci de unul dobandit si demonstrat din plin de presedinte!

 

Cat priveste Ciorogarla, a fost un comentariu inofensiv despre situatia punctuala de la Ciorogarla, unde s-au furat pusti automate, si situatia de la Iasi descrisa de ascultator!

Nu avea legatura cu orasul si crede-ma ca stiu Iasul si este dupa parerea mea cel mai frumos oras din tara! De la arhitectura si pana la parcul Copou, care vazut toamna tarziu rivalizeaza cu cele mai frumoase parcuri vest europene!

 

Deci nici o legatura in afara de o conjunctura nefericita!

Salutari de la Bucuresti!

Serban

E raspunsul la articolul “De ce-ai dat, ba? De ce-ai dat? (episodul “Cu mucii in fasole)”. Pe mine unul m-a multumit. Mai mult decat orice, am ajuns sa apreciez la oameni gradul lor de civilizatie. Si cred ca Serban Huidu sta foarte bine la capitolul asta. 

Asa ca, salutari cordiale din Iasi, venerabile!

Îndosariat la:Alergia Romania, Diverse

Lumea din spatele rimelului

Recunosc, cand e vorba de sofat sunt misogin. Nu ma falesc bizonic cu acest lucru, dar sunt zile cand mi-e greu sa nu ma manifest. Cum ar fi astazi de exemplu, cand din Pacurari pana la Tarom (sa tot fie vreo 2 kilometri) erau sa intre in mine doua soferite. Prima conducea un Matiz care, cumva, nu avea loc pe doua benzi. Cea de-a doua… cea de-a doua cred ca tocmai suferea un “PMS attack” pentru ca n-am inteles defel ce se intampla intre urechile dumisale.

Dati play pentru un “crampei de viata”, asa cum se vede el din spatele rimelului.

Îndosariat la:Diverse , video

“De ce-ai dat, ba? De ce-ai dat?” (episodul “Cu mucii in fasole”)

Ca toti oamenii fericiti sa desfasoare o activitate lucrativa in timpurile noastre grele si crizate, sunt guvernat de rutina. Parte a rutinei este drumul spre birou, care se intampla dimineata, de obicei intre 8:30 si 9:30.  Parte a drumului este compania Carcotasilor, via KissFM. Invariabil, in fiecare dimineata. De altfel, ascult radio numai in masina si numai doua frecvente: dimineata KissFM si seara/noaptea EuropaFM. 

De maine, schimb rutina matinala. De ce? Din cumulul a doi factori:

1. Pe cat imi este de drag umorul lor destupat si pe cat de multe subiecte avem opinii aproape identice, pe atat am obosit sa-i aud pe Huidu si Gainusa facand aproape zilnic aceleasi poante ieftine despre “betivul Basescu”. Imi place Basescu, dar asta nu inseamna ca-l idolatrizez. Evident are defecte, e om. Mai mult, pot accepta ideea ca e “un rau necesar”. Dar sa critici cu atata virulenta si frecventa o chestiune atat de superflua (din perspectiva atributiilor prezidentiale) mi se pare o rautate nejustificata si suspecta de interes. Huidule, ce-ar fi sa se spuna despre tine “dom’le, ce mare om de radio e asta. Pacat ca nu stie sa conduca in serpentine” (scuze de exemplu, dar imi era la indemana…). Irelevant, nu?

Cum spuneam, aluziile la patima bahica a Presedintelui sunt aproape zilnice, m-am obisnuit sa trec peste ele. Mi-e foarte greu insa sa cred ca pot trece peste cel de-al doilea motiv pentru care nu-i voi mai asculta pe Carcotasi dimineata. Si anume:

2. Ai facut azi Huidule o remarca al naibii de neinspirata. Erati la concurs si castigase cineva din Iasi, orasul unde m-am nascut si unde traiesc de 30 de ani. De dragul unei poante subtiri, ai ajuns sa spui pe post ca intre Iasi si Ciorogarla “nu exista mare diferenta”. M-ai jignit, ca iesean, si ai facut-o absolut gratuit. Nu ma bat cu pumnul in “cheptul mustind a patriotism local”, dar Iasul chiar e un oras care are o identitate clara si, macar si numai pentru asta, merita un dram de respect. Da, imi injur zilnic orasul pentru ca e plin de gropi, are strazi si trotuare mizerabile, oportunitatile de afaceri sunt putine, iar lumea voteaza PSD non-stop de la revolutie pana la alegerile parlamentare din acest an. Dar te asigur Huidule, ca nu e Ciorogarla. 

Emisiuni frumoase va doresc si numai bine. Iar daca vii vreodata in Iasi, ingaduie-ti o ora de plimbare si ai sa vezi nu numai ca Iasul nu e Ciorogarla, dar si ca e tare departe de Bucuresti. Si nu ma refer la kilometri.

PS: Imi dau seama ca fac aceeasi greseala. Scuzele mele pentru locuitorii din Ciorogarla, habar nu am cum este pe la voi. Serban Huidu a folosit insa numele orasului in sens peiorativ, drept pentru care l-am considerat ca atare.

Îndosariat la:Alergia Romania, Personale

Pauza de altceva

Joshua Bell (Photo by Chris Lee)

Am dat peste un experiment extrem de interesant pus la cale de Washington Post.  

Pe scurt, se una bucata talentat violonist si una bucata vioara in valoare de 3,5 milioane dolari si se plaseaza la cantat intr-o statie a metroului din Washington, in umbra deasa a anonimatului. 

In timpul unui recital de o ora (trebuie sa-l ascultati, e fantastic!), Joshua Bell a adunat doar 32 de dolari si numai 6 (sase!) oameni s-au oprit sa-l asculte. 

Dincolo de partea amuzanta a experimentului, ma pune pe ganduri intrebarea: oare pe langa cati “Joshua Bell” trecem in fiecare zi si nu ne oprim sa-i ascultam. Si nu, nu este vorba de competenta. Sunt un profan in materie de muzica clasica, dar l-am ascultat pe Joshua Bell cateva minute si acum il caut pe torente. E incredibil cum suna! (LE: “suna” – daca aveati nevoie de dovada profanului…)

Dar daca nu e vorba de competenta, sa fie oare vorba de lipsa celei mai banale sensibilitati senzoriale? Cum Dumnezeu sa treci pe langa omul asta si sa nu te opresti sa-l asculti?!

Intre programul fix impus de cariera si familie, oare nu mai avem timp sa ne destupam urechile, sa ne stergem la ochi pentru a primi in noi altceva decat doza zilnica de banalitate, de rutina imbacsita si prafuita?

Dati play la film si ingaduiti-va doua minute si jumatate de “altceva”.

PS: Stie cineva daca “muzica clasica” e o cacofonie admisa de Academie?

 

In caz ca s-a activat “gena”, coborati urechea si aici. Merita.

 

Îndosariat la:Diverse , video

O intrebare

Unde e Sorin Oprescu? 

Ce mai face marele independent?

De ce nu-l aplauda/spurca nimeni?

Nu, nu sunt trei intrebari. De fapt, e numai una: ce pregateste Iliescu?

Cateva indicii: acum doua saptamani, Iliescu anunta conceperea unui “plan anti-Basescu”; Nastase e ca si retras din cursa; Basescu declara ca e posibil sa nu candideze. 

Fascinanta politica nu? Pariez ca daca ar fi si nitel mai inteligibila, ar bate lejer la rating telenovelele.

Îndosariat la:Politice , Basescu, Ion Iliescu, Politice, Sorin Oprescu

Nori negri peste PDL

Băsescu a amintit că a mai avut o discuţie cu democrat-liberalii, în care le-a spus despre posibilitatea neparticipării lui la alegerile prezidenţiale din 2009. Şeful statului le-a atras atunci atenţia liderilor PD-L că este posibil ca ei să-şi caute un alt candidat la Preşedinţie, dacă ratează guvernarea alături de PSD.

“Analizez şi posiblitatea să nu mai candidez încă odată, pentru că nu te poţi duce după eşecul unei coaliţii pe care ai stimulat-o să se facă. Dacă politica economică a Guvernului va fi un eşec, cu ce credibilitate să te mai duci în faţa electoratului?”, a declarat Băsescu.

Sursa si articolul complet pe Realitatea.net

Sa fie asta dovada unor tensiuni acutizate intre Cotroceni si PDL? Sau un mesaj brutal catre o anumita aripa a PDL? Merita urmarit.

Îndosariat la:Politice , Basescu, Politice

Pauza de poza (3)

Un proiect pe care eu unul il consider pe cat de simplu, pe atat de genial.

O fotografie de 100 de metri si 178 de chipuri, cu tot atatea expresii. Simplu, frumos, fascinant.

Multumesc Anca B. pentru tip.

Îndosariat la:Pauza de poza

Nesimtire en-gros

"Jurnalistul universal", la Gala Premiilor de Excelenta PDL

Stiu. Nu e frumos. Nu e bine. E colegul meu. Al nostru. E colegul tuturor, e jurnalistul universal.

Dar tocmai asta e problema cu acest individ: e peste tot, universal prezent!  

L-am vazut la receptiile si coffee-break-urile de la congrese, cursuri si conferinte medicale. L-am vazut la receptiile si coffee-breakurile de la sindrofiile politice sau ale oamenilor de afaceri. L-am vazut la evenimente mondene.  L-am vazut la conferintele de presa unde organizatorii “pun ceva pe masa” dupa. In general, e specia de jurnalist pe care il gasesti oriunde “se da ceva”. 

Cum se manifesta? Daca e open bar se propteste acolo si nu mai pleaca. Daca e bufet suedez, se propteste acolo si ce nu intra intre falci, intra in buzunar sau in sacosa. Daca e si bufet si open bar, oscileaza. Constant si eficient, pana la limita prabusirii. Daca n-are ce ciupi, ori nu scrie nimic, ori iti arde o critica acida. 

In calitate de organizator am incercat, la receptia de deschidere a unui eveniment medical, sa-l scot afara. Sau macar sa-l scot naibii dintre platouri. A opus rezistenta, in forma absolut jenanta “Da’ ce, am facut ceva! Aveti ceva cu mine! Eu sunt jurnalist, am dreptul…”

Nu amice, nu ai dreptul sa fii nesimtit. Nu ai dreptul sa jignesti prin comportamentul tau o breasla intreaga, din care si eu am facut parte. Din cauza unor specimene ca tine refuz sa mai practic meseria pentru care am facut o facultate. 

Toti organizatorii de evenimente din Iasi il cunosc, dar toti se tem sa-l pofteasca afara. Se rezuma doar, atunci cand e posibil, sa nu-l invite direct, pe invitatie nominala sau acreditare. Vax. Vine oricum, in locul cuiva sau pur si simplu. Se imbata, se imbuiba si apoi pleaca. Daca isi mai aminteste ceva a doua zi, poate scrie. 

Nu-l mai tolerati. Nu e jurnalist, e pur si simplu un en-gros-ist de nesimtire.

PS: Daca-i stie careva numele si unde lucreaza, spuneti-mi si mie va rog.

Îndosariat la:Alergia Romania, Iasi , media

“Criza, jurnalismul si jurnalistii”

Un editorial de Al. Lazescu. Merita citit. Il gasiti aici.

Îndosariat la:Diverse , media

Linsajul mediatic, specia “lupta de clasa”

S-a terminat cu profesorii care voiau mariri salariale de 50%. A ramas un loc liber de tintit, puncte de rating de atins, tiraje de vandut. No bun, hai pe medici. 

Vi se pare un scenariul unui dialog fictiv? Eu cred ca nu.

Turstul Realitatea-Catavencu a lansat campania “Roman pe patul de spital”. Ca sa fie clar de la inceput: nu “Spitalele Romaniei”, nu “Sanatatea incotro”… nicidecum. “Roman pe pat de spital” e menit sa sugereze suferinta, sa sublinieze apasat, pana la ruperea varfului creionului, ca in Romania, patul de spital e bun vecin cu patul de moarte.

Da, a murit un om la Slatina. Da, la prima vedere medicii de acolo s-au purtat inuman. Da, se ia spaga. Mai mult, se conditioneaza adesea actul medical de oferirea acestei spagi. Da, trebuie amendate proceduri, trebuie schimbat pe alocuri sistemul, trebuie mai multi bani…

Da, vinovatii trebuie identificati si pedepsiti. Dar de cand e asta treaba presei?

Am urmarit in weekend mediatizarea subiectului. Presedintele Colegiului Medicilor, prof. Vasile Astarastoae, a avut ocazia sa-si sustina suficient de detaliat punctul de vedere numai la TVR. In rest, interventii telefonice scurte si greu inteligibile.

In schimb, studiorile stirilor televizate au abundat de tot felul de indivizi care si-au dat cu parerea. In lungi emisiuni, ziaristi, ingineri, politicieni, scriitori, psihologi – toti si-au dat cu presupusul, imbratisand la unison latura afectiv-lacrimogena a problemei. “A murit un om! Vaaai! A murit un om, vai ce criminali, vai ce sistem…”. Dat cu parerea, telenovela in direct, circ la patrat in absenta painii – dar ne-am obisnuit deja, nu?

Au existat doua voci clare care au spus ceea ce, dupa umila mea parere, e singurul lucru corect care se poate spune in acest moment: lasati institutiile indrituite sa-si faca datoria. Cele doua voci au fost prof. Astarastoae (presedintele CMR) si prof. Stoicescu (in simpla calitate de somitate medicala). Vedeam enervarea, iritarea pe fata moderatorilor. Cum sa zici asa ceva, noi capul lui Motoc il vrem…

Ma consider un individ creativ, am o educatie umanista si totusi, zi de zi, inclin tot mai mult spre puterea regulii. Regula simpla, clara, inflexibila si suverana. In cazul de fata, pentru a fi aplicata, regula trebuie creata mai intai. N-are cine… CNA e prea ocupat cu Mircea Badea, cu 0TV si Carcotasii. 

Dincolo de absenta regulii, ce ma ingrijoreaza in ultima vreme este tendinta media de a genera conflicte de clasa. Au fost profesorii, acum sunt medicii. Interesant, in ambele cazuri e vorba de intelectuali, dar cred totusi ca e o simpla coincidenta. Nu cred ca e coincidenta insa faptul ca se forteaza extrapolarea “subiectelor zile” dinspre particular catre general. Mai tineti minte conceptul de “disolutie a autoritatilor statului” lansat cu ani in urma de C.T. Popescu? Sa fie ceva similar, dar la un alt palier?

Nu stiu, dar stiu ca miroase de-mi stramba nasul.

Îndosariat la:Alergia Romania , jurnalisti, manipulare, media